Ultima pictura a secolului?

Inchipuiti-va o expozitie cu toate tablourile pe dos. Adica intoarse cu reversul spre privitor. Respirati si mai faceti un exercitiu de imaginatie: o expozitie cu tablouri ale tablourilor pe dos.

Inchipuiti-va o expozitie cu toate tablourile pe dos. Adica intoarse cu reversul spre privitor. Respirati si mai faceti un exercitiu de imaginatie: o expozitie cu tablouri ale tablourilor pe dos. Pictura in stare pura, nascuta din nimic altceva decat numele ei. Asa arata ultima expozitie a artistului David Ginton, de la Galeria Noga din Tel Aviv.

"UNA COSA MENTALE"…

Artistul recidiveaza in acest tip de practica. Este a treia oara cand expune doar reversul unor picturi, imaginare sau reale, ale caror titluri il inspira sa creeze vizibilul din nevazut, prin recurs ideatic la Arcadia lui Poussin si iconoclasmul lui Malevici. Daca in 1996 tablourile copiau identic reversul unor lucrari celebre de George Baselitz sau Kenny Scharf, iar in 2002 materializau opere fictive, descrise generos prin notatii textuale pe revers, in expozitia "Conceptual Arcadia" artistul reproduce reversul picturii ca definitie in sine si pentru sine, fara aluzii la titluri sau nume consacrate. Textele sunt extrase din recenzii sau comentarii de pe copertile cataloagelor de arta si fac referinta la pictura in general, analizata si interpretata in diferite contexte, in relatie cu fenomenul politic, social si cultural. Scriitura imita, astfel, un gen de discurs specific retoricii antice si renascentiste, numit "ekphrasis", menit sa insufleteasca transpunerea in cuvinte a unui tablou, ca si cum pictura insasi ar prinde viata si glas, vorbind despre sine. Este, in mod evident, o incercare de readucere a picturii la statutul sau conceptual, enuntat de Leonardo in binecunoscuta fraza "La pittura e una cosa mentale", uitata de secole de manierism, baroc si neoclasicism prost calchiat.

SI TOT CE AVEM

O intrebare ramane insa. Sa fie aceasta ultima pictura a secolului? Ce iconoclasm ar mai putea veni dupa dizolvarea picturii in filosofie si text? N-ar fi urmatorul pas doar expunerea unei etichete? A unui titlu, aducand in actualitate o absenta, o reprezentare mentala a unei lucrari venind nu se stie de unde si de cand in unitatea de timp numita prezent? Probabil, si asta cat de curand.

Paradoxal totusi, reversul extremei porneste tot de aici, de la acelasi nihilism, anuntand necesitatea redefinirii picturii prin moartea ei, din interiorul ei. Scriitorul Emil Benvenist spunea ca singurul lucru pe care il avem de la Dumnezeu este numele lui. In fata tablourilor in tablou si despre tablou ale lui David Ginton putem afirma la fel: tot ceea ce avem de la pictura este numele ei. Numele picturii este chiar pictura.