Un gard viu, ca o mică minune în grădină

Chiar dacă presupune ceva bătaie de cap, un gard viu poate da farmec grădinii şi curţii dumneavoastră. După câţiva ani de străduinţă, veţi vedea că a meritat efortul.

O grădină reuşită fără garduri vii? Este aproape imposibil de realizat aşa ceva. E drept că sunt avantaje şi dezavantaje, dar rezultatul merită toate eforturile. Dacă e să facem o comparaţie între cele două tipuri principale de garduri, ajungem repede la concluzia că un gard obişnuit e mai ieftin decât unul viu şi se obţine mult mai repede. Dar nu va fi decât un gard, nu va fi înzestrat decât cu o semnificaţie utilitară.

Două variante...
Pe când unul viu e în permanentă schimbare, o frumuseţe naturală care se potriveşte în orice fel de grădină sau amplasament. Aşa că, în încercarea de a găsi calea cea bună între cele două variante, se întâmplă următorul lucru: gardul dinspre stradă îl realizăm din materiale obişnuite (fier, zidărie, plăci speciale, etc.), iar pentru celelalte încercăm... altceva.

Problemele sunt complexe în cazul gardului viu, pentru că implică bugete generoase, suprafeţe destul de mari de acoperit şi necesită timp până să se formeze ca un gard compact şi nu doar ca o înşiruire de arbuşti.

GARD VIU VEŞNIC VERDE
Un gard viu care să rămână verde şi peste iarnă - iată o dorinţă de luat în seamă. Puteţi să obţineţi un astfel de gard din conifere sau din foioase mai rezistente la temperaturi scăzute. Coniferele cresc relativ înalte şi protejează curtea de vânt, lucru care iarna poate să fie foarte folositor. Numai că aceşti arbuşti nu se împacă bine cu poluarea din marile oraşe, cu pământul lutos şi nici nu tolerează temperatura ridicată de peste vară.

Unele varietăţi de conifere desfrunzesc la bază pe măsură ce trece timpul. Foioasele sunt mai tolerante, se ramifică frumos, unele au şi frunziş colorat. Însă, îndată ce vine iarna îşi pierd atracţia - nu mai sunt decât o îngrămădire de crengi. Doar câteva nu prezintă acest incovenient: lemnul câinesc, cimişirul. Dar ca să puteţi recurge la o astfel de variantă trebuie să ştiţi exact ce vreţi.

Cimişirul este scund în general. El se foloseşte pentru borduri, delimitări, mozaicuri de vegetaţie. Lemnul câinesc creşte destul de mult şi nu este pretenţios, însă e posibil să vă dea de lucru în privinţa tunderilor. Sunteţi pregătiţi?

GARD VIU ÎNFLORIT  
Un gard viu înflorit şi eventual parfumat este o mică minune. Nu se obţine uşor, dar îndată ce-l vedeţi compact, frumos şi înflorit, uitaţi de munca depusă şi de aşteptarea care a avut loc. Ce plante puteţi folosi pentru a putea obţine un astfel de gard? Spiraea? creşte compact şi face flori albe graţioase şi uşor parfumate. Liliacul poate fi dirijat şi tuns sub formă de gard, nu neapărat sub formă de copăcel. Este o plantă rezistentă şi adaptabilă.

De asemenea, hibiscusul de grădină (siryacus). Singurul dezavantaj ar putea să fie o uşoară desfrunzire la bază după mai mulţi ani de vegetaţie, dar cu tunderi adecvate se poate remedia această problemă. Alte propuneri sunt: iasomia, coacăzul roşu, rhododendronul, călinul, forsythia, liliacul de vară, mărul, prunul şi gutuiul decorativ, părul pădureţ,  hortensiile, trandafirii. Fiecare plantă e potrivită într-un fel anume de grădină şi e bine să ştiţi exact ce vreţi. Căutaţi surse de informare şi utilizaţi-le.

Aşadar, dacă sunteţi dispus să depuneţi un efort constant pentru a avea o minune de grădină, pregătiţi-vă să căutaţi furnizori serioşi, să învăţaţi cum să alegeţi plante sănătoase şi potrivite pentru amplasamentul deţinut şi pentru ce doriţi să obţineţi. Pregătiţi-vă bugetele şi, mai ales, pregătiţi-vă răbdarea şi priceperea în ale grădinăritului. Uneori gardurile vii necesită câţiva ani de creştere şi modelare până să ajungă adevărate frumuseţi. Mai sunt şi garduri vii care nu necesită modelări, dar ele necesită spaţii destul de mari. Dacă aveţi o grădină spaţioasă, lăsaţi natura să-şi urmeze cursul. Feriţi-vă să forţaţi natura într-un fel sau altul.

TUNDERILE
Sunt operaţiuni necesare pentru mai toate gardurile vii. În funcţie de ritmul de creştere, sunt garduri care necesită una sau două tunderi pe an. Aveţi nevoie de unelte potrivite şi de cunoştinţe adecvate. Nu uitaţi de micile vietăţi care se cuibăresc în gardurile vii şi nici de depozitarea lăstarilor tunşi şi folosirea lor pentru compostare.