Unity Temple şi arta de a organiza

O construcţie simplă, cu destinaţie religioasă, considerată capodopera creativă a unuia dintre cei mai mari arhitecţi din istoria contemporană a Americii.

Am scris într-unul din numerele trecute ale suplimentului despre marele arhitect Frank Lloyd Wright (1867-1959), un creator despre care se vorbeşte extrem de elogios şi azi, la mai bine de 50 de ani de la moartea sa. Am hotărât să prezentăm astăzi una dintre clădirile sale, considerată o capodoperă de arhitectură. Cu atât mai mult această clădire este interesantă, cu cât ea are o destinaţie religioasă, fiind comandată arhitectului de Biserica Unitariană Universalistă. Ea este situată în Oak Park, 875 Lake Street, Illinois, şi a fost construită între anii 1905-1908 cu un buget modest pentru vremea aceea, adică numai 40.000 de dolari.

PRIMELE DIFICULTĂŢI
Wright a avut încă de la început de surmontat câteva dificultăţi obiective, printre care cele mai serioase au fost terenul de amplasament, o suprafaţă suficient de lungă, dar foarte îngustă, şi, desigur, bugetul aproape auster în care trebuia să se încadreze. În plus, el a acceptat să proiecteze şi mobilierul, precum şi vitraliile ferestrelor.

La aceste provocări s-au adăugat şi alte mici inconveniente: viitoarea clădire era situată extrem de circulată, la interior era nevoie de suficient spaţiu pentru confortul enoriaşilor, trebuia să se încadreze în anumite rigori impuse de religia unitariană. Geniul arhitectului a reuşit să rezolve magistral toate aceste probleme, clădirea făcând astăzi parte din patrimoniul naţional american de arhitectură şi fiind protejată printr-o lege specială.

SOLUŢII TEHNICE
Cea dintâi opţiune a fost sistemul structural pe piloni, grinzi şi pereţi portanţi din beton armat, o tehnologie destul de nouă pentru acea vreme. Apoi, arhitectul a ales distribuirea spaţiului interior pe două laturi despărţite de o logie joasă. De altfel, întreaga construcţie se distinge prin două părţi cu compoziţii similare şi separate de o cale de trecere. Este ceea ce istoria arhitecturii contemporane a numit design bipartit, invenţia lui Wright, o compoziţie pe care arhitectul a utilizat-o şi la proiectarea Muzeului Guggenheim din New York.

Ca rezultantă, arhitectul a obţinut şi o acustică excepţională la interior, precum şi dispunerea spectaculoasă a ferestrelor împodobite cu vitralii spectaculoase. Întreaga construcţie, în ansamblu şi în fiecare detaliu component, este de o modernitate frapantă prin sobrietatea liniilor şi a unghiurilor, prin sobrietatea decoraţiilor exterioare şi interioare, prin excepţionala funcţionalitate a spaţiilor.

CALITATE ESTETICĂ
Cunoscută astăzi drept "Unity Temple", clădirea concepută de Wright a trecut examenul timpului şi e considerată un model de echilibru şi rigurozitate arhitecturală. Proiectul a adus noutăţi absolute şi a impus soluţii tehnice atât de originale, încât decenii de-a rândul au fost pur şi simplu copiate de mulţi alţi arhitecţi. În celebrul volum "The Master Builders", dedicat biografiilor marilor arhitecţi ai veacului trecut, Peter Blake îl punea pe Lloyd Wright la loc de cinste şi numea Unity Temple "The Mastery of space". O binemeritată apreciere dată unei construcţii cu adevărat excepţionale, unei clădiri aparent nesemnificative, dar care a însemnat o cotitură în felul de a utiliza arta arhitecturii contemporane. Un proiect demn de orice manual, de la principiile structurale până la cel mai mic detaliu legat de decoraţiunile interioare, mobilier, circulaţie, luminaţie, funcţionalităţi.

Unity Temple a fost inclusă în patrimoniul arhitectural naţional american încă din anul 1971. În anul 1991, un sondaj organizat de prestigioasa revistă de specialitate Architectural Record a nominalizat clădirea printre primele 100 de construcţii valoroase americane din toate timpurile, alături de alte 17 proiecte realizate de Frank Lloyd Wright. De asemenea, alături de alte nouă construcţii proiectate de acelaşi arhitect, Unity Temple a primit statutul de "World Heritage Buiding", fiind inclusă şi în patrimoniul arhitectural internaţional.

Lloyd a realizat nu numai o structură excepţional de echilibrată şi compactă, dar şi un design de interior exemplar din toate punctele de vedere: funcţionalitate, mobilier, decoraţiuni, iluminat natural şi artificial, acustică, trasee de circulaţie, siguranţă în utilizare.