Vila, din antichitate până în perioada modernă (I) - Misterele nedezlegate ale oraşului Pompei

Începând din antichitate şi continuând până în perioada moder­nă, vila elegantă, spaţioasă, în­con­jurată de o grădină fastuos amenajată a reprezentat prin excelenţă reşe­dinţa nobiliară secundară.

Începând din antichitate şi continuând până în perioada moder­nă, vila elegantă, spaţioasă, în­con­jurată de o grădină fastuos amenajată a reprezentat prin excelenţă reşe­dinţa nobiliară secundară. Transpunând în forme arhitecturale mentalitatea fiecărei perioade istorice, aceste clădiri fascinează prin vanitatea şi fastul ostentativ al proprietarilor lor.

Vila Misterelor din Pompei, vila lui Ha­drian de lângă Tivoli, vila Im­perială Al­­bani din Pesaro, vila Lante din Bagna­ia, vila Rotonda din apro­pie­rea Vicenţei, vila Aldobrandini din Frascatti, Micul Trianon de la Versailles, re­şedinţa Syon din Middlesex, vila Mon­ti­cello din Charlottesville, reşedinţa re­ga­lă din Glie­­ni­cke, lângă Berlin, vila Kar­ma din Montreux sau vila Savoye din Poissy sunt doar câteva remarcabile exemple care au influenţat de-a lungul timpului peisajul arhitectural şi asupra cărora ne vom opri atenţia în articolele ce vor urma.

Vila romană

Erupţia Vezuviului a acoperit în nu­mai câteva ore oraşele Pompei, Hercula­num, Stabiae şi vilele din vecinătate, ofe­rindu-ne astăzi posibilitatea de a în­ţe­lege şi reconstitui parţial civilizaţia Ro­mei antice, încremenită în secolul de aur al imperiului.

Citește pe Antena3.ro

Un gram din această substanță rară costă peste 62.000.000.000.000 de dolari. Este produsă de om și are proprietăți uluitoare

Încă din antichitate locuitorii bogaţi ai Romei preferau să îşi petreacă iarna în reşedinţele situate de-a lungul golfu­lui oraşului Napoli şi a coastei Amalfi. O demonstrează cele peste 100 de vile des­co­perite în zona vezuviană. Acestea erau con­fortabile, chiar luxoase, deşi nu aveau aproape deloc ferestre şi rareori erau încălzite. Aceste reşedinţe cu ve­dere la mare adăposteau colecţii ulu­i­toa­re de artă, fresce şi mozaicuri.

Vila Misterelor

Situată în afara zidurilor oraşului Pompei, în secolul II î.Hr, clădirea pre­zin­tă mai multe etape de construcţie, tre­când prin variate renovări în secolul I î.Hr. şi după cutremurul din 62 d.Hr., când devine fermă. Ultimii proprietari fiind familia Istacidi.

A fost descoperită întâmplător în 1909-1910 de proprietarul terenului de atunci, care a fost ulterior expropriat. Arheologul Amedeo Maiuri fiind cel care a condus săpăturile arheologice între anii 1929-1930. În urma cercetărilor au fost descoperite multe unelte agricole,  ceramică şi o presă de struguri, în pivniţă, dar deloc obiecte de lux.

Situl a necesitat consolidarea elementelor structurale, zona depen­din­ţe­l­or fiind complet reconstruită. Vila Misterelor păstrează toate elementele deco­rative originale, spre deosebire de alte reşedinţe unde frescele şi mozaicurile autentice au fost desprinse şi expuse la Muzeul din Napoli, fiind înlocuite în sit cu o copie. Descoperite târziu, mozaicu­rile şi frescele vilei au putut fi riguros conservate şi restaurate in situ.

Interioarele

Mai multe camere ale vilei au pictate pe pereţi fresce de o valoare deosebită, care demonstrează stilul de viaţă luxos, rafinamentul ostentativ şi vanita­tea proprietarilor. Decorurile scenice au conotaţii sacre sau idilice oferind, pro­babil o evadare din mono­tonia zilnică. 

Decoraţia interioarelor nu este uniformă, întrucât reflectă variatele destinaţii ale încăperilor şi diferitele faze de renovare ale reşedinţei. În tablinium, cameră publică situată între ­atrium şi peristil, principiile simetriei domină atât compoziţia decoraţiei, cât şi structura interioară a scenelor în­ca­drate de coloane şi alte elemente or­na­men­tale. Pe fundalul negru al pereţilor apar în centru motive rafinate, de in­fluenţă egipteană. Mult mai valoroase sunt însă frescele pictate în al de-al doilea stil, păstrate de proprietari în triclinium, după reamenajarea întregii reşedinţe, în urma cutremurului din 62 d.Hr.

Fresca Misterelor

În triclinium, sala de luat masa, tema decorativă a Misterelor ocupă toţi pereţii camerei. Cele 10 scene, pictate la jumătatea secolului I î.Hr, simbolizează pro­babil iniţierea femeii în tainele căsătoriei.

Fresca este tratată într-o manieră clasică, de inspiraţie greacă, contri­buţia artistului anonim constând în armonizarea tehnicii cu gustul epocii. Figuri umane se succed divinităţilor Dionis şi Ariadna, Pan şi Aura, într-un ciclu pictural, care începe de lângă uşă. Personajele sunt înfăţişate aproape în mărime naturală.

Dintre cele zece scene, ea a sacrificiului este singura care a suferit degradări extinse. De altfel, expu­ne­rea la lumina naturală asigură deteriorarea lentă a calităţilor picturii, iar schimbările de temperatură determină fărmiţarea şi dezintegrarea zidăriei, degradări ce sunt irever­sibile.

Datorită numărului foarte mare de turişti şi a lucrărilor necesare de restaurare, atât situl arheologic de la Pompei, cât şi cel de la Herculanum sunt mai puţin accesibile turiştilor. În prezent se mai poate vizita doar o treime, faţă de acum 50 de ani.

Perfecţiunea, rafinamentul compo­ziţiei, talentul şi îndemânarea ar­tiştilor romani sunt cunoscute datorită abundenţei vestigiilor din oraşele acoperite de Vezuviu în anul 79. Vila Misterelor este unul dintre cele mai bune exemple ale

artei Romei antice, fiind o reşedinţă nobiliară suburbană, care îmbină luxul cu exigenţele practice ale unei ferme.