Iată o nouă variantă de grădină japoneză, mai accesibilă decât altele, dar care păstrează destul de multe elemente tradiţionale. Analizaţi-o şi folosiţi-o ca sursă de inspiraţie pentru propria grădină.
Despre grădina japoneză am vorbit în mai multe rânduri. De această dată vom vedea cum se manifestă influenţele sale într-o grădină modernă britanică. Designerul Kay Yamada este cunoscut celor din domeniu prin capacitatea sa de a combina trăsăturile grădinii britanice cu cele ale grădinii japoneze. În această idee, el a amenajat Barakura English Garden în Japonia şi această grădină japoneză în Marea Britanie - o încrucişare mai mult decât interesantă de trăsături. Dacă şi dumneavoastră vă plac cele două stiluri nu rataţi o nouă sursă de inspiraţie.
PLANTE POTRIVITE ŞI... PÂRÂU
Desigur că există plante folosite în mod tradiţional în grădinile japoneze. Printre ele se numără arţarii, irişii şi rhododendronii. Ei se regăsesc şi în alte tipuri de grădini, dar nu neapărat în această combinaţie care presupune şi o sursă de apă, toate presărate cu elemente specifice culturii japoneze. Kay Yamada a folosit pentru grădina japoneză din Marea Britanie destul de multe varietăţi de plante decorative prin frunziş şi fructe colorate - Hosta, Euonymus, Skimmia, plante parfumate precum Philadelphus, ierburi decorative precum Accor şi Carex asociate cu bambus.
Evident, irişii plantaţi lângă apă şi rhododendronii reprezintă vedetele grădinii mai ales în perioada de primăvară, când înflorirea lor este la apogeu.
Ophiopogonul a fost şi el folosit, dar mai mult pentru frunzişul delicat decât pentru frumoasele flori asemănătoare cu cele de crin. Vinca a fost folosită pentru a tapeta spaţiile din apropierea pârâului pentru că agrează umiditatea şi se umple ocazional de flori albastre. Heuchera de care v-am povestit în ediţiile trecute, vine şi ea să completeze această imagine armonioasă a grădinii japoneze.