|
|
CAUTAREA. Dupa ce, vreme de aproape doua ore, mi-am facut sange rau in fata magazinelor cu preturi deloc prietenoase, am simtit ca era cazul sa ma energizez un pic: un suc si ceva dulce or sa-mi stearga sigur din minte cele doua bluze pe care as fi dat mai mult ca pe intretinere! M-am indreptat cu nerabdare catre o vitrina ceva mai colorata, care semana a cofetarie. Daâ de unde! Era o mica patiserie, care servea doar la pachet si "la hartiuta" sau "pe loc", cum se mai spune. De mese⦠nici vorba!
Am cerut o amandina si m-am asezat la masa. Parca nu-mi venea sa cred ca, dupa atata cautare, gasisem in sfarsit un locusor care sa recreeze un mediu de mult uitat. Am luat prima inghititura si⦠imaginile au inceput sa curga!
ISTORIE. Ma aflam deja in Parisul secolului al XIX-lea, alaturi de un personaj care a dat tonul la tot ceea ce de atunci inainte a insemnat produs de cofetarie: vestitul cofetar Boissier. Dintr-un blat si putina crema, el a reusit sa creeze prajituri care nu numai ca au intrat in istorie, dar au si facut istorie! Abilitatile sale nu au ramas necunoscute, astfel ca in scurt timp a ajuns sa aiba invatacei din toata lumea. Unul dintre cei mai devotati discipoli ai sai a fost chiar Grigore Capsa, care, odata intors in tara, a inaugurat prima cofetarie de la acea vreme. In anul 1868, acesta a fost printre primele locuri de acest gen nu doar din Bucuresti, ci chiar din lume.