Amor si arta culinara

Un proverb mexican spune ca drumul catre inima unui barbat trece intotdeauna prin inima unei alte femei. Romanul Laurei Esquivel, aparut in 1989, ne arata, in episoadele lui filmice, viata tinerei Tita, marcata de repetate sperante si esecuri pentru cucerirea lui Pedro - prototipul iubirii sale unice. Roman scris in cheie fantastica, inrudita, oarecum, cu realismul cartilor lui Gabriel Garcia Marquez; roman al femeii latine pentru care spatiile traditionale sunt dormitorul si bucataria… In imposibilitatea de a-si trai viata dupa regulile iubirii, Tita e condamnata sa ramana la bucatarie, descoperind in retetele gastronomice forta oculta: la nunta iubitului sau, Pedro, cu Rosaura, lacrimile Titei se amesteca in aluatul framantat, provocand, ulterior, tristetea generala a mesenilor. La o alta reuniune de familie, eroina-bucatareasa pune in mancare petalele din trandafirul primit de la Pedro, floare care devine un adevarat afrodiziac pentru cuplu. Tita si Pedro stabilesc, astfel, un cod original de comunicare, unde mancarea devine elementul principal. Procedeul e insotit de aparitia de fantome, "deus ex machina" bine stapanit de scriitoarea care, asa cum aflam din prezentarea cartii, a obtinut cu romanul "Ca apa pentru ciocolata" unanimitatea criticii literare si cinematografice.

Procedeul deschiderii capitolelor cu retete gastronomice premonitionale pentru destinul eroilor romanului e de departe cea mai placut surprinzatoare inventie. Iata cateva titluri din cele 12, precum lunile anului: "Ardei in sos de nuca", "Fasole boabe à la Tezcucana", "Friganele cu caimac", "Prepelite pe petale de trandafiri"… "Ca apa pentru ciocolata" (aparut la noi in 2004, la Editura Humanitas) e un roman eteroclit, in care sunt folosite ingrediente multiple si variate (bucatarie, dragoste, erotism, frustrare, tiranie materna), roman construit savuros, ca dupa sugestia unui maestru culinar invizibil.

INGREDIENT TEMPERA

"Natura moarta cu supiera" de Paul Cezanne Putini pictori au dat atata atentie legumelor si fructelor, asa cum a facut-o Paul Cezanne (1839-1906)! Zeci de tablouri dedicate formelor concrete, in tot atatea capodopere care au facut scoala peste timp! Piersici, pere, prune ("Masa, servet, fructe") lafaindu-se singure pe panza tabloului sau, ici-colo fiindu-le adaugate o zaharnita sau un drapaj abundent ("Natura moarta cu compotiera"); lamai si mere langa paine si o vaza de flori ("Fructe, vas albastru"); cirese carnoase in vecinatatea delicata a piersicilor ("Cirese si piersici"), simple mere ("Mere"), borcane, oua ("Borcanul verde"), cutit, pahar… Ori "Natura moarta cu fructe", in care albastrul ceruleum face vizibil raportul ideal intre forma si culoare. Iata un intreg instrumentar si o abundenta gastronomica de neimaginat! Tabloul pe care l-am ales pentru a ilustra rubrica de fata in aceasta saptamana este intitulat "Natura moarta cu supiera", unde cosul cu fructele inca vii sta langa vasul cu supa (cenotaf al legumelor crude). Intre ele se vad ultimele tablouri de atelier ale pictorului si sticla cu vin care mediaza, subtil, toate contrastele in aceasta compozitie. (Tudor Cires)