Andu găteşte gogoşele rapide

Ce poţi să faci atunci când ai musafiri neaşteptaţi? Să îi primeşti, normal. Dar ce te faci când nu ai să le oferi nimic de mâncare sau măcar un dulce? Te apuci şi faci, logic.

Ei... asta am făcut şi noi aseară. Bunica a primit vizita unei foste colege de muncă. Vai... cât au mai vorbit, au depănat amintiri, au plâns, au râs s-au bucurat, ori s-au întristat. Nu chiar în această ordine, dar aţi priceput ideea. S-au încuiat practic într-o cameră, nelăsând pe nimeni să le deranjeze. A trecut timpul şi ni s-a făcut tuturor foame. Mâncare gătită... nu prea mai aveam poftă. Struguri... deja am terminat o coardă, iar prunele nu mai sunt aşa acre cum îmi plac mie. La neamuri mâncasem dimineaţă şi nu mai voiam acelaşi lucru. Până la urmă am zis că aşa nu se mai poate, trebuie să pun piciorul în prag. M-am înfiinţat la uşa camerei, am ciocănit în uşă, întâi mai încet apoi cât am putut de tare, până ce bunica a venit şi a deschis în sfârşit uşa. Ce-i dragă, unde arde? Întrebă ea un pic nervoasă. Nu arde nicăieri zic eu, doar că ne e foame. N-am putea face ceva? Nici n-a apucat bunica să-mi de un răspuns şi colega ne-a propus să ne gătească ea ceva, nişte gogoşi bune, bune şi foarte rapide. Le prepară de când era tânără şi mereu au fost apreciate. Nu vă mai zic cât de bucuroşi am fost cu toţii, căci nu am mai mâncat de mult gogoşi. Cât timp bunica îi arăta casa, i-am adus împreună cu mami tot ce dorise: făină, ouă, lapte, apă, zahăr, făină şi scorţişoară.

Întâi i-am cernut făina şi i-am pus-o într-un bol. Apoi am desfăcut pachetul de unt şi i l-am tăiat bucăţele... nu eu, mami. Când a venit, a pus apa şi laptele la foc, apoi untul, puţină sare şi le-a fiert. A adăugat toată făina, a amestecat şi apoi a lăsat aluatul să se răcească. Mărturisesc că toţi ne uitam cu uimire la ce face, căci nu ştia nimeni ce sau cum o să facă gogoşile până la urmă. Când s-a mai răcit aluatul a adăugat ouăle, rozmarin tocat, a mixat compoziţia şi a pus ulei la încins. A luat aluat cu o linguriţă, l-a  pus în ulei şi, în câteva minute, gata gogoaşa. Auzise de la bunica că sunt un mare Chef, un Bebe Chef. Aşa că m-a lăsat să umblu şi eu cu aluatul. Luam cu linguriţă din castron şi puneam aluatul în altul, exact ca ea. Aşteptam să se prăjească şi să fie gata gogoşile mele înainte celor ale ei. Ei, ştiu că e doar un joc, la ce vă gândiţi? A scos gogoşile pe farfurie şi, după ce a amestecat zahărul pudră cu scorţişoara, mi-a oferit mie onoarea de a le pudra. Şi m-am achitat cu prisosinţă de această onoare, albindu-le complet. Am gustat cu toţii şi am căzut de acord că nu mâncasem până atunci ceva atât de bun... şi de uşor. Căci gogoşelele erau precum un fulg de nea... sau de găină, care cum îi place. Am promis că data viitoare o să le prepar eu, dar cu ceva la schimb: să vină să ne prepare ceva la fel de bun precum au fost gogoşelele astea rapide.


Gogoşele rapide
● Ingrediente: 120 ml lapte dulce, 120 ml apă, 120 g unt, un sfert de linguriţă cu sare, 150 g făină, 4 ouă, o linguriţă cu rozmarin tocat, 100 g zahăr pudră, o linguriţă cu pudră de scorţişoară, ulei pentru prăjit.

Într-o oală punem la fiert laptele dulce cu apa, sarea şi untul tăiat cuburi. Când începe să clocotească se adaugă toată făina şi se amestecă cu o lingură de lemn până se formează un aluat ce se desprinde de pe pereţii oalei. Se ia de pe foc şi se lasă să se răcească. Când este încă călduţ se adaugă ouăle pe rând, mixând bine după fiecare. Se încinge ulei într-un vas adânc, se ia aluat cu o liguriţă şi se pune la prăjit. Când au devenit aurii se scot cu o spumieră într-un castron tapetat cu hârtie absorbantă apoi se aşază pe un platou. Zahărul pudră se amestecă cu scorţişoara şi se presară peste gogoşi.

Sfat de la Bebe Chef: urmărind-o pe colega bunicii, am observat că focul nu era nici mare nici mic, undeva la jumătate. Din câte am înţeles, dacă focul este prea mare, gogoşile se ard la exterior dar rămân crude în interior. Deci, dacă vreţi gogoşi pufoase, ascultaţi-mi sfatul. Nu-mi mai rămâne de spus decât: Poftă bună!