Aperitiv romanesc

A venit toamna si cu ea vin si nuntile. Mesele doldora stau sa crape. Ai spune ca nu vei putea sa faci fata acestei avalanse de mancaruri, dar nu-i nimic, iei un paharut cu tuica de prune, asa, ca la inceputul mesei, si pofta nu se mai lasa prea mult asteptata.

Nici o masa traditionala romaneasca - dar mai ales cea de nunta - nu incepe fara acest pahar cu tuica. Pe deoparte, el face pofta de mancare, fiind o bautura tare, pe de alta parte, toastul spus cu un paharut cu tuica in mana este mai focos, mai iute si mai arzator decat unul rostit la un pahar cu vin.

Sfarsitul lui septembrie vine cu grija prepararii acestei bauturi. Procesul fermentarii trebuie sa se incheie inainte de Craciun, cand, in mod traditional, se serveste tuica fiarta. Daca tuica se face din prune sau mere, ea se lasa la macerat, in butoaie sau caldari, aproximativ 6-8 saptamani.

Distilarea se face in cazane. Temperatura este controlata interpretand sunetele distilatorului si gustand bautura in diferite momente ale procesului. Exista trei grade ale tuicii: foarte puternica, adica tuica de-a-ntaia - de obicei, distilata de doua ori, ea se mai numeste palinca si are aproximativ 45%-55% tarie alcoolica. Palinca maramureseana ajunge si la 78% tarie alcoolica si este numita "palinca de focuri". Tuica de-a doua, adica cea normala, are 30-40 grade tarie alcoolica, iar tuica de-a treia, numita si apa de tuica, ajunge la 15 grade tarie.

Dupa distilare, bautura poate fi lasata la maturare in butoaie de stejar, proces ce poate dura intre 6 luni si 10 ani. Tuica maturata, zisa si "batrana", are culoare galbuie. Este bautura care se potriveste de minune cu rosii si branza de oi.

PALINCA Aceasta bautura dublu distilata se obtine din prune, mere, pere, caise sau cirese. Ea se prepara in special in Transilvania, dar si in Ungaria. Palinca este mai buna daca este lasata la maturat. Gustul tariei devine mai "rotund" si mai "moale". Aroma fructelor este simtita mai bine si este "imbracata" intr-o mantie de stejar. Uneori, strainii combina tuica de caise cu ceai si obtin o bautura asemanatoare cu romul.

VARIETATE De obicei, tuica se prepara in cazane de alama, mai nou insa se folosesc si cazane din inox. Prunele sunt fructele cel mai des folosite pentru aceasta bautura "focoasa". Romanii insa prepara tuica si din corcoduse, mere sau resturi de la vin. Din ultimul ingredient se obtine "tuica de borhot". O alta varietate este si "tuica cu fruct" - in sticla cu tarie se gaseste un fruct intreg, de cele mai multe ori un mar sau o para.

TUICA AROMATA INGREDIENTE: 2-5 kg fructe: prune, boasca (ramasite de la vin), portocale etc., putin zahar (aproximativ 200 g), 2-5 kg gheata. PREPARARE: Se lasa fructele sa fermenteze cu zaharul vreo 7 zile, intr-un container de plastic. Se umple o oala de inox, cam pana la jumatate, cu amestecul fermentat. Se pune la fiert la foc mic. Dupa ce incepe sa fiarba (e important ca sa iasa alcoolul metilic, care e toxic), se pune in oala pe un trepied (sau alt stativ) un castron metalic, fara ca acesta sa se atinga de compozitia de fructe fermentate. Deasupra oalei se asaza un lighean metalic, care sa acopere complet oala. In lighean se pune gheata. Se da focul mai mic. Cand toata gheata s-a topit, se ridica ligheanul, se desarta tuica din castron, se pune castronul inapoi si se acopera din nou cu ligheanul cu gheata noua. Se repeta asta pana cand amestecul de fructe e aproape uscat. Atentie sa nu se afume! Inainte de servire se pune sticla la frigider cel putin o zi intreaga.