Arome imperiale într-un oraş plin de istorie

Viena cea încărcată de legende şi poveşti. Un loc unde petrecerile somptuoase însufleţeau inimile celor care ştiau să se bucure de viaţă. Preparate rafinate şi delicioase, demne de a fi aşezate pe masa capetelor încoronate.

Viena este oraşul regal prin excelenţă. Şi nu doar pentru că istoria musteşte prin fiecare por al clădirilor, ci şi pentru că oamenii de aici au un fel anume de a trăi şi a se bucura de viaţă. Aşezaţi la măsuţele rotunde din vechile cafenele vieneze, savurează o cafea foarte aromată sau un cappuccino (aduse la masă alături de un pahar de apă), citesc ziarul, discută cu prietenii sau pur şi simplu privesc forfota de pe străzi. Turiştii cu aparatele de fotografiat surprind, într-o îmbinare aproape perfectă, crâmpeie de realitate şi istorie.

Palate şi muzee
O plimbare cu trăsura prin centrul Vienei... Doi cai albi şi un birjar cu joben... Clădiri impresionante - palate şi muzee. Unele dintre ele oferă surprize plăcute dacă ai răbdare să le treci pragul. La Hofburg mergi pe urmele Prinţesei Sissi, descoperind încăperile şi lucrurile care i-au fost familiare. Tot aici se află şi serviciile de masă, din porţelan sau argint, deosebit de elegante, ce se foloseau la mesele regale. Clădirea Primăriei (numită Rathaus) găzduieşte un restaurant, cu încăperi decorate în stil baroc, unde se servesc doar preparate demne de capete încoronate. Palatul Schönbrunn este locul unde păşeşti în intimitatea familiei regale, fiind însă şi un punct de pornire către alte atracţii: Muzeul trăsurilor şi caleştilor, Grădina Botanică (un loc de relaxare pentru multe dintre prinţesele şi împărătesele austriece) sau Grădina Zoologică. Muzeul Artelor Frumoase conţine o impresionantă colecţie de tablouri (ce au aparţinut de-a lungul timpului familiei de Habsburg), sculpturi, obiecte decorative, cărţi, monede, antichităţi greceşti, romane şi egiptene.

Pe gustul lor...
Viena este mai mult decât un oraş-istorie, este unul încărcat de poveşti şi legende ale capetelor încoronate de demult. Unii dintre ei erau gurmanzi în adevăratul sens al cuvântului, ştiind să preţuiască fiecare preparat servit la dineuri sau baluri. Pentru alţii însă, mâncarea era un dat necesar, care nu întrunea foarte multe elogii.

Friederich al III-lea nu refuza niciodată o mâncare bună, în timp ce Ferdinand I era un mare amator de dulciuri, dar şi de alte delicatese precum crabi, melci sau chiar carne de cocoş. La dorinţa sa, a fost deschisă în 1523 o şcoală de gastronomie chiar în Viena, special pentru copiii nobililor, un bun prilej pentru aceştia de a deprinde gusturile bune. Carol al V-lea prefera să servească carne de pui fezandată, cârnaţi în stil Flemish, friptură de vită sau plăcintă de ţipar.

Excentric sau sobru?
Excentricitatea era caracteristica "gastronomică" a altui împărat: Carol al VI-lea. Bucătarii de la palat se străduiau să-i pregătească coadă de castor cu sos de lămâie, bâtlan fript pe grătar sau chiar veveriţă servită pe un platou alături de conopidă şi căpşune. Sobrietatea şi îndepărtarea "plăcerilor lumeşti" (mâncarea fiind socotită fără tăgadă una dintre ele) îl determinau pe Împăratul Iosif al II-lea să apară mereu cu două ore întârziere la masă, ca şi cum, împotriva firii sale, a trebuit să îndeplinească şi acest mic detaliu cotidian. Franz Joseph se mulţumea chiar şi numai cu o bucăţică mică de friptură, dar cu o condiţie: aceasta să fie foarte bine făcută. Spre exemplu, friptura din pulpă de vită trebuia să fie suficient de moale pentru a fi tăiată nu cu un cuţit, ci cu o... lingură. Cât despre desert, clătitele erau pur şi simplu desăvârşite. Se serveau cu dulceaţă de prune sau de caise şi purtau nume precum Kaiserschmarren sau Palatschinken. Fie că erau servite la mesele regale sau în bucătăriile obişnuite, preparatele austriece pot fi o descoperire interesantă.

Aromele oraşului
Indiferent de anotimp (deşi unii turişti spun că niciodată Viena nu este mai ispititoare decât în preajma Crăciunului, atunci când străzile miros a scorţişoară, vanilie şi turtă dulce), odată ajunşi în capitala austriacă, trebuie să gustaţi delicatesele locului. Cafea, şniţel vienez, wienerwurst (un cârnat fript pe grătar ce se serveşte cu varză acră, muştar şi, evident, un pahar de bere), castane coapte (sunt delicioase!). Dar ceea ce caracterizează foarte bine Viena este aroma de punch în care plutesc bucăţele de fructe. Dacă este iarnă, încălzeşte inimile, vara însă este o alternativă interesantă pentru ceaiuri sau sucuri.

Clătite austriece
(Palatschinken)
Ingrediente: 180 g făină, 3 gălbenuşuri, două ouă, un vârf de cuţit de sare, 50 g zahăr, 375 ml lapte, unt sau ulei vegetal pentru prăjit, 150 g gem de caise, zahăr pudră pentru decor.

Preparare: Într-un bol se amestecă făina, gălbenuşurile, ouăle, sarea, zahărul şi laptele până când se obţine o compoziţie uşoară. Într-o tigaie mică (20 cm diametru) se încinge puţină grăsime şi se pune atât aluat cât să ajungă până la marginile tigăii atunci când se roteşte aceasta. Se prăjeşte până devine aurie-maronie. Se întoarce cu o spatulă pe partea cealaltă, având grijă să nu se rupă. Se ia din tigaie şi se păstrează la cald. Pe fiecare clătită se pune gem de caise, se rulează şi se serveşte pudrată cu zahăr.

Supă cu fâşii de clătite
(Frittatensuppe)
Ingrediente: 75 g făină, 125 ml lapte, două ouă, sare, ulei, un litru supă de vită, pătrunjel.

Preparare: Într-un bol se mixează făina, laptele, ouăle şi sarea până când se formează o compoziţie cremoasă, ca pentru clătite. Se prăjesc în ulei 3-4 clătite. Se rulează fiecare clătită şi se taie în fâşii subţiri. Se pun într-un bol şi se toarnă deasupra supa foarte fierbinte. Se decorează cu pătrunjel tocat.

Fasole verde cu mărar
(Dillfisolen)
Ingrediente: 750 g fasole verde, un vârf de cuţit de praf de copt, o lingură de unt, o lingură de făină, 200 ml supă de vită, sare, 200 g smântână, piper, un strop de oţet, o lingură de mărar tocat.

Preparare: Fasolea se taie bucăţele şi se fierbe în apă sărată în care s-a dizolvat şi praful de copt. Se strecoară fasolea şi se trece puţin sub un jet de apă rece. Se topeşte untul într-o tigaie, se adaugă făina şi se căleşte. Se toarnă şi supa de vită şi se amestecă cu un tel până ce se omogenizează. După câteva minute se reduce focul, se adaugă smântâna şi fasolea verde. Se asezonează cu sare, piper şi oţet după gust. Se presară mărar deasupra. Este ideală drept garnitură pentru limbă de vită sau pulpă de vită fierte.

Friptură cu ceapă
(Zwiebelrostbraten)
Ingrediente: 4 felii dezosate de carne de vită, sare, piper, făină, două linguri de unt topit, 250 g ceapă, ulei, supă de vită pentru marinat, 2-3 fulgi de unt rece.

Preparare: Se bat uşor feliile de carne şi se presară sare şi piper. Se dau prin făină doar pe o singură parte. Se încinge untul într-o tigaie şi se prăjesc feliile de carne, mai întâi pe partea cu făină, apoi şi pe cealaltă. Cepele feliate se prăjesc în ulei. Se aranjează feliile de carne pe un platou şi se acoperă cu ceapă. Se deglasează uleiul din tigaie şi se lasă să fiarbă puţin. Se adaugă untul rece şi se pune peste friptură. Se serveşte cu cartofi copţi, castraveţi muraţi şi muştar iute. Folosind usturoiul în locul cepei, se poate face Vanillirostbraten (usturoiul mai era numit "vanilia săracului").