Artele şi vânătoarea

Iniţial, a fost un mijloc de supravieţuire, apoi a devenit un simbol al aristocraţiei, iar acum e un sport. Vânătoarea a fost încă din cele mai vechi timpuri legată de evoluţia societăţii umane. Pasiunea omului pentru vânătoare a fost evideţiată în gastronomie, artă şi li­teratură.

Iniţial, a fost un mijloc de supravieţuire, apoi a devenit un simbol al aristocraţiei, iar acum e un sport. Vânătoarea a fost încă din cele mai vechi timpuri legată de evoluţia societăţii umane. Pasiunea omului pentru vânătoare a fost evideţiată în gastronomie, artă şi li­teratură.

Divinitate

Mitologia romană aminteşte de o zeiţă a vânătorii, Diana. Prezentată ca o amazoană, zeiţa era considerată protectoare a câmpurilor şi a animalelor. Era faimoasă pentru pute­rea şi graţia sa, în literatură fiind prezentată ca o fecioară sălba­tică şi singuratică. Fiică a lui Jupiter şi a Latoniei, Diana era de o frumuseţe rară, insensibilă însă în faţa iubirii.

Grecii aveau şi ei o zeiţă a vânătorii. Este vorba despre Artemis, “poleită” cu aceleaşi trăsături ca şi Diana romanilor.

Două întâmplări stau mărturie în acest sens. Prima se referă la Actaeon, un vestit vânător, care, zărind-o pe Artemis în timp ce se îmbăia goală în apele unui râu, stârneşte mânia zeiţei, care îl transformă într-un cerb. Sub această înfăţişare, el va fi sfâşiat de proprii câini pe Muntele Cithaeron.

Cea de-a doua întâmplare demnă de amintit este uciderea gigantului Orion de către apriga zeiţă. Dar după o altă versiune mitică, gigantul este ucis de fratele geamăn al zeiţei, Apolo, ca pedeapsă pentru cutezanţa sa. După moarte, Orion este transformat într-o constelaţie, care îi poartă numele.

Minunea

Superstiţioşi din fire, grecii au ridicat în cinstea divinităţii lor una dintre cele mai impresionante construcţii ale Antichităţii. Este vorba despre Templul zeiţei Artemis din Efes, a cărui construcţie a început în anul 550 î.Hr., una dintre cele şapte minuni ale Lumii Antice. Legenda spune că însăşi zeiţa ar fi contribuit la ridicarea impunătoarei clădiri. Se pare că Artemis l-ar fi ajutat pe arhitectul templului să aşeze la locul ei o piatră imensă, imposibil de ridicat. Construit din calcar şi marmură, templul avea o arhitectură deosebită. Accesul spre terasa superioară se făcea printr-o scară de marmură, superbă, construită în jurul întregii clădiri. Uşa din centru era încadrată de două statui de amazoane. În anul 356, templul a ars din temelii. Legenda spune că Alexandru cel Mare s-a născut în noaptea în care a ars templu, iar Artemis a fost prea ocupată cu naşterea lui ca să se îngrijească de construcţie. Ulterior, templul a fost reconstruit, dar a ars din nou.

Scrieri

Acelaşi motiv al vânătorii îl regăsim şi în literatură. Uciderea animalului urmărit nu este o probă a puterii fizice, ci presupune virtuţi morale şi admiraţie pentru animalul ucis printr-un gest sacru. Vânătoarea sintetizează sensurile marilor încercări, reprezintă trecerea de la adolescenţă la maturitate, este actul cunoaşterii de sine prin măsurarea cu forţa iraţională. În poezia “Mistreţul cu colţi de argint”, Ştefan Augustin Doinaş prezintă vânătoarea ca o probă a maturităţii. Pasionat al vânătorii, prinţul din Le­vant, urmăreşte un mistreţ cu colţi de argint. Trufaş, prinţul nu este atent la pericol şi în final este ucis de mistreţ.

Tema vânătorii o regăsim şi în lucrările lui Eminescu care îi dedică Dianei poezia cu acelaşi nume. “Un trup înalt şi mlădiet/ Un arc de aur pe-al ei umăr,/ Ea trece mândră la vânat/ Şi peste frunze fără număr/ Abia o urmă a lăsat.” Aşa o vede Luceafărul poeziei româneşti pe amazoana Diana.

1Se ia un kg de carne de mistreţ, 200 g ciuperci, 150 g untură,

30 g bulion, 100 g smântână,

100 g morcovi, 100 g ceapă, 300 g cartofi, ţelină, pătrunjel, piper boabe şi pisat.

2Se ţine carnea la marinat patru ore. Marinata se face din trei pahare de vin alb, două linguri de oţet, trei linguri de ulei, o ceapă, un morcov tăiat rondele, opt boabe de piper, sare, cimbru, o foaie de dafin.

3Apoi se scoate, se şterge, se porţionează şi se pune la prăjit în 100 g untură încinsă. După ce s-a rumenit se pune în alt vas, se adaugă apă şi se lasă la înăbuşit.

4În untura din cratiţă se căleşte ceapa, care în pealabil a fost tăiată solzişori. Se adaugă legumele tăiate bucăţele şi se ţin la călit apro­ximativ 15 minute, după care se pun bulionul şi boabele de piper. Se stinge cu apă caldă şi se lasă la fiert 15 minute, după care se răstoarnă peste carnea fiartă pe jumătate. Se adaugă ciupercile înăbuşite, pătrunjelul tăiat mărunt, piperul pisat, smântâna, restul de untură şi sare. Se mai lasă la fiert 10 minute.

5Mâncarea se împarte în şase vase mici, iar deasupra fiecărui vas se întinde o foaie de cocă simplă. La mijlocul foii se face o gaură ca să poată ieşi aburul. Se unge cu ou şi se bagă la cuptor, unde se ţine până se rumeneşte coca. Trebuie servită în acelaşi vas în care a stat la cuptor.