Balada pastorala - Legende din Tara Vrancei

De unde vine numele Vrancei? Probabil de la Varancha, insemnand dupa unii "munte", dupa altii "corb", denumire atribuita provinciei pe la 1431. Cine sunt vrancenii? Romani care si-au pastrat libertatea multa vreme de-a lungul istoriei, fie retragandu-se in munti, fie luptand alaturi de domnitorii Moldovei, cum au facut-o legendarii fii ai Vrancioaiei. Stefan cel Mare le-a dat pamant si pana aproape de timpurile lui Alexandru Ioan Cuza aici au functionat obstile, cu sfatul batranilor, cu regulile proprii si cu proprietatile in devalmasie. Aflam o multime de astfel de amanunte de la directorul Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural Vrancea, Puiu Siru Usturoi, care ne-a insotit, in incursiunea noastra.

Din punct de vedere etnofolcloric, Valea Ramnicului, Valea Milcovului, Vaile Zabalei si a Susitei reprezinta patru zone bine delimitate in ceea ce priveste traditiile, comportamentul social al profesiilor si meseriilor. In Valea Ramnicului, la Dumitresti, se afla cea mai importanta zona vranceana de producere a tuicii, dintr-o pruna dulce, specifica acestui loc. Pe Valea Milcovului, de la izvor si pana la intrarea in ses, intalnesti mesterii specializati in confectionarea recipientelor din lemn.

Ei confectionau mai ales "bote mici" de 10-15 litri, pe care taranii le umpleau cu apa si le luau cu ei cand se duceau la prasit, dar se fac si recipiente de 10.000 de litri, folosite si acum, in care se pastreaza vinul vrancean. Ajungand in "zona de aur" a traditiei vrancene, respectiv Naruja, Nereju, Negrilesti, Vrancioaia, Spulber, cu trimitere peste deal, in Tulnici, descoperim cea mai bine conservata zona din punct de vedere cultural. Aici pot fi remarcate lingurile din lemn, care sunt folosite in Vrancea in mod curent, indispensabile la toate pomenile de peste an… De asemenea, se confectioneaza modelele de cas, numite si "papusare", venite din zona Rucar-Bran, odata cu schimbul de populatie facut de Vasile Lupu si Matei Basarab.

MUNTI SI CAMPII. In Vrancea, omul de la munte si cel de la ses nu prea seamana unul cu celalalt. Zona de campie e caracterizata printr-o migratie vizibila de populatie (dupa unele statistici, din judet sunt plecati circa 60.000 de tineri). Sesul e o zona cu mari probleme sociale. Ultimii care s-au razvratit impotriva comunismului, in 1957, au fost cei din zona Siretului - Suraia, Vadu-Rosca, Rastoaca. Azi, in aceste comune aproape ca nu se mai intalnesc tineri. Nu se poate spune acelasi lucru despre zona de podgorie, unde proprietatea ofera posibilitatea unui trai cat de cat decent. La munte, la fel. Muntele le da oamenilor un fel de statornicie a bunastarii. "Cand vine un muntean la ses, lucrul acesta se cunoaste; frapeaza intelepciunea mocanului tacut, respectuos fata de cei din jur… La ses, saracia i-a marcat pe oameni: sunt mai agresivi."

VIATA SI MOARTE. Gastronomia locala a Vrancei e legata de respectarea traditiilor si in special de ritualul nuntilor, al botezurilor, inmormantarilor si pomenirilor. Astazi, la sate, se respecta acelasi ritual al nuntii dintotdeauna. Vornicul pleaca si acum calare cu mirele la nas si il aduce, chiar daca mai sunt si cateva masini de ultima generatie in spate. Se pastreaza pana si partile muzicale si coregrafice, cum ar fi la legatul miresei, la hora mare, cand este scoasa mireasa din casa… Specific numai Vrancei este insa ritualul trecerii, o reminiscenta a unor traditii precrestine: chiparusul, dansul mortii, al mascatilor. In momentul de priveghi, se aduna neamurile la casa mortului, iar batranii isi ascund chipul sub niste masti specifice si initiaza un dans al despartirii de un mare dramatism…

Vrancea e o regiune folclorica extraordinara. Dansuri populare unice, precum "Chiparusul" (foto sus), muzica interpretata de formatie de cimpoieri sau de buciumasi. Oamenii traiesc inca dupa regulile de acum un mileniu si mai bine, pastrand vii traditiile

VIN SI SARMALE. Asa cum e Vrancea, inconjurata de un brau de vii, nu poate fi masa, incepand cu cea de botez si terminand cu cea de ingropaciune, fara sarmale. Exista zone unde competenta unei femei e data de dimensiunea sarmalelor pe care le face. Cu cat sunt mai mici sarmalele (ajungand pana la dimensiunea unei cirese altoite), cu atat gospodina e mai vrednica. Sarmalele sunt condimentate, pentru ca vrancenii stiu sa chefuiasca si le stropesc iute cu vin din belsug. Vrancea e o zona specific bahica, unde, de multe ori, vinul inlocuieste apa. "La noi, dupa fiecare masa, gospodarul care munceste la camp bea o stacana cu vin (200-400 ml). Sunt specifice, de asemenea, sarmalele de post, cu orez si mirodenii, precum si placinta poale-n brau cu branza din belsug. Primavara, vranceanul face friptura de miel, drob si toba. Alte produse specifice in post sunt ciorba de fasole acrita cu corcoduse, carora in zona li se mai spune «musmuse». Corcodusele fac ciorba sa fie mai acra, mai barbateasca. Sunt fierte, stoarse si zeama se pune la urma. Acest sistem de acrire se foloseste si la sarmale. Vrancenii isi pregatesc in sezon sticle cu zeama de corcoduse, ca sa le ajunga tot timpul anului. In aceasta zona a Romaniei exista neindoielnic o civilizatie a vinului. Viticultorii «vad» productia inca din februarie, cand ies pe deal si cauta butucii daca n-au inghetat. Pana si constructiile lor sunt in acord cu via si vinul - casele au crama cu usi mari, pe care sa poata intra butoiul." In Vrancea, au fost reactualizate numeroase lacasuri si cladiri care au fost amenajate si transformate in spatii de turism agrar; sunt asa-zisele case de productie a vinurilor care au apartinut unor personalitati din trecut. In zona Odobesti, bunaoara, vinotecile poarta denumirea unor familii de renume cum ar fi Cotea ori Stanescu…

"In Vrancea exista trei biserici ale neamului romanesc: Marasesti, Marasti, Soveja. Acolo sunt osemintele a 26.000 de militari romani si se spune ca in fiecare boaba de strugure se afla o lacrima de sange. Vrancea este un tinut dramatic si controversat. Aici, binele si raul sunt ingemanate. De altfel, «Miorita» spune totul" - Puiu Siru Usturoi