Vreme de câțiva ani - vreo 6 -, întâlnirile mele cu Radu Anton Roman au fost absolut întâmplătoare. Cel puțină așa credeam mai demult. Iar că nu a fost așa și totul era cu rost aveam să îmi dau seama cu mult mai târziu.
Omul de teatru Radu Anton Roman - puțină lume îl știe așa, dar a scris cronică de teatru, a lucrat o vreme printre actori, ba chiar a scris o piesă care a început să se repete pe scena „Dramaticului” băcăuan, fără a fi însă jucată vreodată -, omul de teatru Radu Anton Roman mi-ar fi zis că nimic nu este întâmplător.
Iar dacă mai demult s-a întâmplat să-i împrumut câteva dintre cărțile mele de bucate, alteori să-i pară surprinzătoarea rețeta unor gogoșari umpluți cu fructe sau a unui tort cu fructe uscate, ori într-o zi să fim invitați la masă la el tocmai într-o zi în care preparase niște hribi adevărați, aduși de undeva din nord, ei bine, el mi-ar spune că toate acestea n-au fost decât semne. Poate chiar semne că azi o să vă dau o rețetă din marea lui carte de bucate. Ce-ați zice, deci, de o... bobeală?
,,,,,,,,,,,,
Citește mai departe AICI despre rețeta lui RADU ANTON ROMAN