Bogăţie de roşii

Folosit pe tot parcursul anului, indiferent de anotimp, sucul de roşii este un ingredient ce se regăseşte în foarte multe reţete. Mulţi dintre noi îşi amintesc cum, cu ceva vreme în urmă, în dulapul cu conserve şi dulceţuri, păzit cu străşnicie de bunici, se găseau sticle, sticluţe şi borcănele în care se adunase toată savoarea roşiilor bine pîrguite.

Folosit pe tot parcursul anului, indiferent de anotimp, sucul de roşii este un ingredient ce se regăseşte în foarte multe reţete. Mulţi dintre noi îşi amintesc cum, cu ceva vreme în urmă, în dulapul cu conserve şi dulceţuri, păzit cu străşnicie de bunici, se găseau sticle, sticluţe şi borcănele în care se adunase toată savoarea roşiilor bine pîrguite. În general, se poate prepara de două ori pe an: vara şi toamna. Indiferent de anotimp însă, se aleg roşiile cel mai bine coapte, cu multă pulpă şi zeamă, dar puţine seminţe. Se curăţă de partea verde, se taie în feliuţe şi apoi se dau prin maşina de tocat la care a fost ataşat dispozitivul pentru sucul de roşii. Se repetă această operaţiune pînă cînd rămîn cojile uscate şi fără nici un pic de pulpă. Aceasta este varianta cea mai simplă, în care se folosesc cantităţi mai mici de roşii, doar cît să potolească pofta. Există însă un inconvenient: sucul de roşii trebuie consumat imediat. Dacă doriţi să îl preparaţi în cantităţi mai mari, puteţi recurge la o altă metodă. Se pun roşiile curăţate şi feliate într-un vas, se presară sare şi se lasă aproximativ o oră, cît să-şi lase zeama. Se pun la fiert după ce s-a turnat apă (nu mai mult de o cană).  După ce sînt bine fierte se dau prin sită foarte bine, avînd grijă să se scurgă toată zeama. Dacă este prea gros, se mai poate adăuga ceva apă clocotită.

Conservare

Pentru a se păstra pe tot parcursul iernii, sucul de roşii se pregăteşte după o altă reţetă. Se trec roşiile feliate prin maşină. Se pune sucul la fiert, adăugîndu-se cam o lingură de sare la un litru de suc. Cînd capătă o consistenţă mai groasă se ia de pe foc şi se toarnă în sticle şi borcane fierbinţi, dar nu pînă sus. Se poate pune puţin ulei deasupra. Se închid capacele foarte bine, se acoperă cu pături şi se lasă să se răcească încet. Tot pentru conservare se poate folosi aspirină sau se sterilizează borcanele la bain-marie.

Bun la toate

Sucul de roşii este folosit la ciorbe şi supe de tot felul, ardei umpluţi, paste, tocăniţe sau mîncăruri pe bază de legume. De exemplu, fasolea verde fiartă în suc de roşii, amestecată cu puţin pătrunjel verde, pusă la păstrare în borcane cu capac ermetic, se transformă într-o salată ce poate fi servită pe tot parcursul iernii. Alteori, sucul de roşii este o băutură răcoritoare şi hrănitoare. Cele mai pricepute în ale bucătăritului ştiu să mai facă ceva: prăjitură cu suc de roşii. Aluatul are în compoziţie, pe lîngă ingredientele obişnuite (ulei, zahăr, făină, amoniac) şi cîteva linguri de suc de roşii. Crema se prepară din lapte, griş, unt, zahăr pudră şi puţină zeamă de lămîie. Din aluat se coc patru foi, care se ung apoi cu cremă. După ce se suprapun, prăjitura este gata.