Bors, sloi si alivenci ca la Humulesti

Ionela Lungu, o femeie de 37 de ani ("cu tot cu TVA", cum se recomanda), profesoara la o scoala din Vanatori si pasionata intr-ale bucatariei, ma intampina la intrarea in gospodaria sa din Humulesti: "Am facut munca de teren la zece babe din sat ca sa culeg reteta asta de alivenci".

Ionela Lungu, o femeie de 37 de ani ("cu tot cu TVA", cum se recomanda), profesoara la o scoala din Vanatori si pasionata intr-ale bucatariei, ma intampina la intrarea in gospodaria sa din Humulesti: "Am facut munca de teren la zece babe din sat ca sa culeg reteta asta de alivenci". Incercam de mai multe zile sa reconstituim lumea casnica a familiei lui Ion Creanga si a satului humulestean din secolul al XIX-lea, iar intalnirea cu Ionela ne-a oferit o surpriza de proportii.

Gospodina
"Vreti sa va spun despre alivenci, nu?" Evident ca pentru reteta venisem, dau eu din cap afirmativ. "Alivencile sunt o mancare ciobaneasca. N-au o reteta stricta, la gramaj; totul e la ochi, asa cantaresc si batranele satului. Se fierbe intr-un ceaun de tuci un litru de lapte cu o lingura de unt si ceva zahar. Cand clocoteste, se adauga malai, adica «faina de popusoi», cat sa iasa o compozitie ca la mamaliga, dar nu foarte tare; se simte la mana, cumva. In aceasta fiertura se pun stafide, branza de vaci si branza de oi, dupa cat de iute vrei sa fie. Se invarte cu «culiserul» (melesteu, facalet) si, cand s-a inchegat, se pune la cuptor. Cand se scot alivencile, se servesc calde, taiate felii, cu smantana. Am observat ca ungurii au fost pe faza. Ei au mancarea lor traditionala, kurtos kolacs, pe care-o prezinta peste tot. Sigur ca alivencile noastre nu sunt asa spectaculoase, dar nici nu incearca nimeni sa le scoata in lume." O intreb pe Ionela ce alte mancaruri traditionale moldovenesti mai stie sa faca. "Imi plac si retetele sofisticate, dar cele simple, elementare, caracterizeaza mesele noastre de familie. Sotul meu ma lauda cum fac borsul. Exista retete unde se calesc un pic ceapa si legumele, apoi se adauga apa si carnea. Eu insa am scos prajeala care, e adevarat, dupa traditie ar trebui sa se respecte. Portionez gaina si o pun la fiert in apa rece. Cand clocoteste, o spumuiesc, pun un pic de sare, legume taiate marunt si, la sfarsit, adaug borsul de putina, nefiert."

Artista
Surpriza cea mare am avut-o cand Ionela Lungu ne-a prezentat colectia sa de papusi din lut pictate dupa infatisarea personajelor lui Ion Creanga. Zeci de obiecte artistice-unicat, purtand marca unei manufacturi cunoscuta deja pe plan national. Ionela si Costin Lungu sunt responsabili si pentru o serie de masti si tapiserii care pot fi vazute uneori la Muzeul Satului din Bucuresti. Spontani si comunicativi, pastrandu-si modestia caracteristica zonei, cei doi artisti m-au oprit in cele din urma la masa, punandu-mi dinainte o bucata de "sloi humulestean", pe care am luat-o drept halva, dupa aspect, spre rusinea mea si amuzamentul gazdelor.

Sloi de Humulesti

Punem la fiert intr-un ceaun mare, pe pirostrii, carnea de pe burta de la o oaie. Prima apa, dupa ce a clocotit, se arunca. Se spala carnea si se pune iarasi la fiert, o zi intreaga, cu mirodenii, trei cepe, sare, doi gogosari, pana cand se desprinde carnea de pe oase. A doua zi se fierbe iar, pana scade la consistenta unei gelatine. Se lasa sa se sleiasca in seu, apoi se portioneaza si se da la congelator sau se pune in beci. Se mananca rece, cu mamaliga, ceapa, gogosari in otet sau incalzita in tigaie, fara ulei.

Ionela Lungu, artist popular, ne povesteste: "Acum sapte ani am inceput sa modelez boturi de huma. Ideea mi-a venit dintr-o joaca cu lut. Pe urma le-am pictat, le-am lipit par. Vazandu-le, mama a cazut in extaz: «Parca-s vii!», mi-a spus".