Bucate si bucurie de ziua bunicii Ioana

"Cate bordeie, atatea obiceie", spune o vorba din popor. Bunica mea Ioana credea si respecta cu sfintenie orice sarbatoare, mai ales pe cea de Sfantul Ioan. Pentru ea nimic nu conta mai mult decat sa fie casa plina cu cei dragi si pe masa bucate alese.

FERICIRE. Mesele pregatite de Sfantul Ioan insemnau nu doar mancare, ci mai ales apropiere si incredere intre oameni

Traditii, obiceiuri, mult suflet si mai ales oameni care, indiferent din ce colt al tarii sunt, respecta cu multa bucurie si entuziasm sarbatorile romanesti. Nimic nu se compara cu aceste momente unice cand, afara, in curte se aud glasurile colindatorilor sau, cand masa e plina de bunatati.

"Sa respectati toate sarbatorile, ca de, asa e la noi, la romani!", spunea de multe ori bunica, pentru care orice sarbatoare era un lucru sfant. Nu ar fi dat inapoi de la credintele ei nici in ruptul capului!

Pentru ea, o femeie cu frica de Dumnezeu, zilele de sarbatoare insemnau multa lumina si apropiere fata de cei dragi.

Dar, dintre toate sarbatorile, preferata bunicii era cea a Sfantului Ioan Botezatorul. Si asta poate pentru ca nu era o sarbatoare oarecare, ci, dimpotriva, era chiar ziua ei. O chema Ioana.

Copil fiind, imi amintesc ca asteptam cu sufletul la gura sa gust din bunatatile bunicii, dar mai ales sa stau langa ea atunci cand le pregatea. Mainile ei mici, dar foarte indemanatice, agerimea si priceperea ei m-au facut s-o privesc intotdeauna ca pe un spiridus care, lumina si indulcea atat cat putea sufletele celorlati. Si, intr-adevar, cine gusta bucatele bunicii ramanea impresionat si cu siguranta nu pleca fara sa ceara reteta.

FAMILIA. Masa mare, veselie, petrecere, invitati glumeti si zgomotosi - asa era atmosfera la noi de ziua bunicii, de Sfantul Ioan Botezatorul. Desi toate bucatele erau extrem de delicioase si ispititoare, totusi preferatul meu ramanea pestele cu rosii la cuptor. Nici mai mult, nici mai putin decat o adevarata delicatesa! Dintr-un peste, cateva rosii, niste ceapa, vin, neaparat alb, ulei, o capatana de usturoi, sare, piper, patrunjel verde si suc de lamaie iesea minunatia… Bunica pregatea pestele, ii taia capul, il freca cu suc de lamaie si il lasa sa stea circa o ora. Apoi calea ceapa taiata felii, adauga usturoiul taiat marunt, rosiile taiate discuri, piper boabe si sare.

Peste toata compozitia punea pestele, pe care il cresta in partile mai groase si vinul. Il baga la cuptor si, din cand in cand, deschidea cuptorul, lua sos cu o lingura si stropea pestele, pentru a capata cat mai multa savoare. Si, cum ii placea ca mancarea ei sa fie cat mai spectaculoasa il garnisea cu rosii, ceapa si cu patrunjel verde taiat fin.

Pentru mine cel mai greu era sa astept pana scotea bunica pestele. Mancam intotdeauna cu pofta si, de ce sa nu recunosc, as fi vrut… sa fie cat mai putini invitati. Astfel, pestele cu rosii la cuptor ar fi ramas numai al meu!