Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Sviniţa, pe apa Istrului, adevărul se impleteşte cu eresurile. De la poveştile - şi reţetele - pescăreşti la legendele cu Zburători cu solzi de argint uneori nu este decăt un singur pas
La Sviniţa, pe apa Istrului, adevărul se impleteşte cu eresurile. De la poveştile - şi reţetele - pescăreşti la legendele cu Zburători cu solzi de argint uneori nu este decăt un singur pas.
Cănd am ajuns la Sviniţa, după lungul şi incăntătorul drum pe Clisura Dunării, şi nouă şi indrumătorilor noştri - Isidor Chicet şi Gigi Mihăilescu - simţeam "cum ni se lungesc urechile" de foame. Şi după cele o sută de legende cu monştri ce sălăşluiau prin cotloanele Ponicovei, ca şi după "poveştile pescăreşti", cerute de vecinătatea netulburată a Dunării, ce s-ar fi potrivit mai bine decăt o ciorbă de peşte? Ei bine, de o ciorbă de peşte şi aveam să ne bucurăm, căci Milca Balaci, la poarta căreia am bătut hotărăţi să facem popas, avea casa plină şi masa imbelşugată.
Reţeta lui Isidor Chicet
Citește pe Antena3.ro
Şi căt gazda se invrednicea să ne umple farfuriile cu o ciorbă de capete de şalău, Isidor Chicet (etnolog şi bun cunoscător al tradiţiilor mehedinţene) s-a pornit să ne spună "reţeta lui" sărbească de peşte: "Intr-o cratiţă mare, după ce ai pus pe fund ulei şi un pic de ceapă prăjită, ai aşezat un strat de peşte, un strat de cartofi, morcovi, ardei, alt strat de peşte, alt strat de legume condimentate bine cu piper, fără foi de dafin, dar cu o umbră de cimbru. Ai dat la cuptor şi, după ce vezi că prinde o pojghiţă, incepi să desfaci din strat. Peştele nu e fript dinainte, se coace acolo, in suc propriu, laolaltă cu legumele". Şi cum bucatele ne sunt deja puse dinainte, duce o lingură de ciorbă la gură: "Mmmm, excelent!". Apoi: "Am măncat la Sviniţa odată, la nişte bătrăni, o ciorbă de cegă... Cu foarte multe roşii tăiate felii sau intregi, cu puţin orez şi bucăţi mari de cegă. Ciorba de cegă se acreşte cu zeamă de la murături, sau cu lămăie, sau cu piparcă - adică ardei iute, murat, tăiat feliuţe şi pus in ea".
Reţetele Milcăi Balaci
Gazda aduce pe masă şi peştele prăjit - "plimbat prin făină", cum zice ea - cu niţel mujdei. "Mujdeiul e bun şi cu zeamă caldă, dar şi aşa cum il fac eu. Pisez usturoiul şi-l frec cu ulei, sare şi oţet. Mai pun şi un pic de gălbenuş, iese ca o maioneză." Ne dă apoi, repejor, reţeta de sarmale de post, cu orez, ciuperci şi miez de nucă - bag de seamă că sarmalele cu nucă se fac in toate casele, pe Clisură, fie că e vorba de romăni, de cehi sau de sărbi. Apoi aminteşte de paprikaş - "un fel de gulaş, cu carne de vită sau de oaie. Se face cu multe zarzavaturi fierte şi cu un sos ceva mai gros, cu făină albă şi boia de ardei". "Reţeta asta nu e sărbească" - precizează Isidor Chicet.
"Regimentul de graniţă romăno-bănăţean a avut aici, la Sviniţa, comuniune de avere. Fiind austro-ungari, soldaţii au adus cu ei aceste reţete. Tot de la ei au luat supa cu tăiţei, şniţelul. Totuşi, sărbii şi-au păstrat identitatea. Şi in gastronomieâ¦"
Parcă pentru a intări această afirmaţie, ne pomenim in bucătăria primitoare cu doi puşti puşi pe fapte mari. Alexandru - fiul Milcăi - şi Emil - nepotul - au obţinut chiar ei "proba" că sărbii din Sviniţa au o gastronomie specifică. Participănd la un proiect, impreună cu toată şcoala, ei au adunat căteva zeci de reţete strănse apoi intr-o cărticică. Unele denumiri de măncăruri le-au putut traduce, altora - cum ar fi: "prăjitura cu şmer", "prăjitura na tuluz", "macanie", "baniţa", "patruniche" - n-au ştiut cum să le zică in romăneşte. Ideea e insă ca sărbii de pe malul acesta al Dunării să-şi păstreze identitatea, aşa cum incearcă să o facă şi romănii de dincolo de apă.
Sărbi şi romăni
"Nu avem rude in Serbia" - ne mai spune Milca. "Avem numai prieteni. Acolo sunt sate in care există romăni care nu ştiu să vorbească sărbeşte, aşa cum sunt şi dintre ai noştri, aici, care nu ştiu bine romăneşte. Am fost acolo. Ei vorbesc fie o romănă cu influenţă oltenească, fie cu influenţă bănăţeană. Dar nu ştiu să scrie romăneşte. Scriu cu alfabet slavon limba romănă pe care o vorbesc."
Gustăm şi din savuroasele dulciuri sărbeşti, timp in care masa noastră se transformă intr-o mică şezătoare. Isidor Chicet ne provoacă din nou cu legende locale - de data aceasta, Zburătorul care le chinuie pe tinerele fete: "Intră noaptea pe hornul casei; are nişte solzi mari; cineva a tras in el cu glonţ de argint şi i-au căzut căţiva solzi pe care-i păstrează intr-un borcan" - in vreme ce tatăl lui Emil, Jiviţa, incepe a cănta la acordeon.
Dacă n-am şti că suntem in delegaţie, am putea crede că am intrat şi noi intr-o poveste.
Â
Plătică la cuptor
Peştele mai intăi se eviscerează şi se taie in două. Se freacă apoi bine cu sare şi piper şi se unge cu ulei. Se pun bucăţile de peşte in tava in care ai pus cartofi tăiaţi cubuleţe, ceapă şi ulei (din aceste legume va ieşi un sos mai groscior) şi se dă tava la cuptor. Cănd s-a rumenit, se toarnă peste el un mujdei slab şi se presară mult pătrunjel tocat mărunt.
Ciorbă de capete de şalău
Mai intăi pun zarzavatul la fiert cu apă, sare şi oţet. Cănd a fiert zarzavatul (morcov, ardei - tocaţi mărunt), pun capetele de şalău şi le las să fiarbă doar căt să se albească ochii. Adaug şi un pic de mujdei de usturoi in zeamă, iar la sfărşit pun puţină mentă.
Peşte prăjit
Cea mai simplă reţetă de peşte este, evident, cel "plimbat" prin făină albă sau mălai şi fript in tigaie, pănă crusta devine crocantă. Peştele se curăţă, se taie fileuri sau cotlete, după voie, şi se dă prin făina amestecată cu sare şi piper măcinat. Se prăjeşte in ulei şi se mănăncă de obicei cu mujdei cald de usturoi.
