Provocari savuroase din bucataria romaneasca
Din sumar: Reteta de suflet/ Recomandarea saptamanii: Asia si tainele sale vegetariene / Marea Unire a gusturilor la Alba-Iulia / Din cuptoare de pamant / Lucian Giurchescu. Sarmale vs friptura cu afine / Delicii pescaresti / Ritualuri pentru sporul casei / La hanul unde, candva, a mancat Sadoveanu / Saleapin si caviarul / Arome pentru iarna / Al Bano: in vino… felicita / Ideea vine din camara / Pauza de cafea / Bucatar de rezerva / Meniuri cu timbru / Agenda gurmanda / Food world / Caiet de retete

Reteta de suflet

Ratacesc, inca, prin tinutul Neamtului. Mi-s dragi locurile astea, de care nu m-as departa prea lesne (macar cu gandul sa mai fiu acolo, macar din camarile ascunse unde depozitez toate marturiile olfactive ale bucatelor moldovenesti, sa mai eliberez, cand si cand, cate o poveste, cate o reteta, cate o aroma!). Imi amintesc o dupa-amiaza care s-ar fi cuvenit sa fie tihnita - dar nu-i loc de tihna pentru un jurnalist - o dupa-amiaza la hanul Mariei Bodron. Cand pornisem spre locurile acelea, un mai vechi cunoscut din Bacau a inceput sa-mi povesteasca despre ziua in care un grup de scriitori, tineri si vulcanici, care fusesera prin satele megiese sa… citeasca poezii la caminul cultural, ajunsesera la "Coana Maria" (cum ii spunea Sadoveanu), cu cateva gaste, primite plocon. Gastele - cu gatul rasucit, dar cu penajul intact. Au rugat-o pe hangita sa le gateasca si ea nu s-a lasat rugata de doua ori. Numai ca nu-i asa simplu sa jumulesti gastele, sa le oparesti, sa le frigi. Iar scriitorii erau "lupi tineri si flamanzi". Povestea spune ca unul dintre ei, cand a vazut pasarile curatate, a cerut sa se friga ficatii, i-a mancat fierbinti si pe ascuns, dupa care a plecat sa… scrie un vers. Si-n vremea asta ceilalti dadeau ocol bardacii de vin, tot strigand la "Coana Maria" sa faca si ea cumva, sa se friga mai iute gastele cu pricina. Acum, la han nu mai este tanti Maria, dar scriitorii - "lupi" tineri sau batrani - inca mai dau tarcoale locului. Valerica Juganaru, urmasa (intr-ale ospetiei) a hangitei de demult, ma imbie si pe mine cu paine proaspata, ori, mai bine, cu un "urs" gatit "ca pi la noi", de bucatareasa din zilele noastre, tanti Elvira. Un "urs", adica un bot de mamaliguta, umplut cu cas de oi si un carnat, uns cu unt si copt pe plita sau "in rola". Alaturi, in loc de bardaca de vin, un paharut cu afinata e numai bun.

In ospetie la romani

Deschid o pagina la intamplare din "Descriptio Moldaviae". Gasesc acolo vorbe despre ospitalitatea moldovenilor: "Pe cel vrednic il primesc cu fetele deschise, ca si cand ar fi fratele sau alte rudenii ale lor; iar unii asteapta cu masa pana la sapte ceasuri din zi si, ca sa nu manance singuri, trimit pe slugile lor pe la cai, sa cheme la masa pe cati drumeti ii vor intampina". Pot da seama eu insami despre felul in care stiu moldovenii sa-si primeasca oapetii. Dar nu numai in "cinstita Tara a Moldovei" sunt oamenii vrednici si primitori. Daca dati numai cateva pagini, veti vedea cum stiu sa imbie pe toata lumea sa guste din bucate si ardelenii, la Alba-Iulia, Cetatea Marii Uniri. Asa cum "uniti" - in savori si arome - sub cetina care aminteste ca ne apropiem de Sarbatori, sunt romanii cu totii.

simona.lazar@jurnalul.ro