Cadoul de Moş Nicolae

A fost odată, nu prea de mult timp, o familie mică, mică de tot. Era compusă doar dintr-o mămică, pe care o chema Lidia, o fetiţă, pe nume Roxana, şi un pisoi, Toni.

ZI DE ZI
Fiecare avea treaba lui şi contribuia, după forţe, la bunăstarea familiei. Mămica se scula de dimineaţă, ducea fetiţa la grădiniţă şi apoi pleca la serviciu. După ce termina programul de lucru, tot mămica făcea cumpărături, apoi, în fuga mare, ajungea acasă, unde avea o mulţime de treburi de făcut, pentru că mai avea un serviciu şi lucra la calculator până târziu în noapte.
Fetiţa mergea la grădiniţă şi se străduia să înveţe cât mai bine tot ce îi preda doamna educatoare, pentru că în toamnă avea să înceapă şcoala. De la grădi o lua mami şi amândouă se grăbeau, pentru că aveau o mulţime de treburi de făcut.
Roxana era cea care punea masa de seară, o ajuta pe mami la curăţenie, avea grijă de florile din ghivece, sorta rufele pentru maşina de spălat, ştergea praful, făcea patul şi avea grijă să nu-i lipsească nimic lui Toni, pisoiaşul pe care-l găsise mami la ghena de gunoi.
Toni se străduia, după puterile lui, să nu facă mizerie şi să contribuie la buna dispoziţie a celor două stăpâne pe care le iubea. Îşi arăta dragostea printr-o mulţime de giumbuşlucuri şi melodii, care mai de care mai adormitoare, atunci când îşi punea motoraşul de tors în funcţiune.
În casa lor domnea o atmosferă caldă şi liniştită. Cele mai plăcute zile erau cele de sâmbătă şi duminică. În fiecare sâmbătă, cele două gospodine preparau prăjituri. Iar Toni primea un peşte, aşa cum merită un motan iubitor ca el.

UN NOU PRIETEN
Într-o sâmbătă, când au fost în parc, s-au întâlnit cu două colege de-ale mamei, care aveau şi ele copii la joacă, două fetiţe surori şi un băiat. În altă sâmbătă, s-au întâlnit în parc numai cu băiatul, care a venit însoţit de unchiul lui, pentru că părinţii erau ocupaţi cu treburi. Fetiţa noastră, de cum l-a văzut pe unchi, s-a şi ataşat de el. L-a provocat să joace şotronul, să sară coarda, să rotească cercul pe mijloc şi, spre uimirea tuturor, unchiul băiatului a participat cu multă bucurie şi s-a străduit să nu se facă de râs. La despărţire, toţi au plecat pe la casele lor bucuroşi, iar Roxana a reuşit să smulgă unchiului promisiunea că se vor revedea. Fetiţa aştepta cu nerăbdare sâmbăta şi se arăta mai veselă şi mai guralivă, în timp ce mami era din ce în ce mai îngândurată. Într-o sâmbătă, în parc, a venit doar unchiul şi băiatul. Copiii s-au jucat, iar mami a stat de vorbă cu unchiul pe o bancă.
Săptămâna asta, la grădiniţă, doamna le-a spus că se apropie seara Sfântului Nicolae. Le-a povestit despre Moş Nicolae, cel care pune daruri în ghetele copiilor şi în pantofii părinţilor, apoi a încercat să afle cam ce şi-ar dori fiecare. Roxana a răspuns că are o dorinţă secretă. Doamna a zâmbit şi n-a mai întrebat-o, dar a stat mult de vorbă cu mami când a venit să o ia. Toată săptămâna, copiii au confecţionat şi au pregătit cadouri pentru părinţi, fraţi şi bunici, ca să le facă şi ei, alături de Moş Nicolae, o surpriză plăcută. Unii au desenat şi au făcut felicitări. Fetiţa noastră a făcut un desen.

SURPRIZELE DIN GHETE
Vineri seară, când a venit mami să o ia de la grădi, a rugat-o să-i cumpere turtă dulce. A ales una pe care mami a cumpărat-o şi au plecat acasă. După ce au mâncat, şi-au făcut "lună" ghetele, ca să-i găsească Moş Nicolae curaţi şi, după ce şi-au spus rugăciunea, s-au băgat în pat. Fiecare aştepta ca cealaltă să adoarmă. Nu trecu mult şi copila se strecură uşurel şi se duse direct în hol, cercetă ghetele şi le găsi goale, apoi băgă în încălţările mamei un desen şi pacheţelul cu figurina din turtă dulce. Se întoarse, se ghemui şi, fericită, se lăsă cuprinsă de braţele iubitoare ale mamei. Adormi repede.
A doua zi, de dimineaţă, fetiţa sări din pat şi se duse glonţ la ghete. Acolo găsi un şorţuleţ de bucătărie pe măsura ei, o căciuliţă şi mănuşi, portocale, ciocolată şi o cutie cu globuri, pentru ornat pomul de Crăciun. Fericită, Roxana alergă la bucătărie. Mami era tristă şi îşi bea cafeaua. Pe masă era un pacheţel cu un dres şi figurina de turtă dulce care întruchipa un om, alături de desenul făcut de fetiţă.
Mami tresări, o sărută şi o rugă să-i descifreze desenul. Roxana îi arătă: un pom, un soare, o casă, mami, ea şi un… tati. Mami o mângâie, oftă şi o îndemnă să-i arate ce-i adusese  Moş Nicolae. Lidia se minuna de fiecare cadou şi încerca să-şi alunge mâhnirea din suflet. Numai bine ce au terminat masa de dimineaţă şi sună cineva la uşă. Fetiţa sări curioasă o dată cu mami. În prag apăru unchiul din parc! Deodată, fetiţa strigă: "Mami, e tati din desen! L-a adus Moş Nicolae, aşa cum mi-a promis în vis! Nu-l alunga! E cadoul meu! E Tati!".