Cafeneaua de la Podu’ Lupului

Dacă, prin absurd, i s-ar pierde, într-o zi, opera scrisă, posteritatea  lui Goldoni ar fi asigurată, la Veneţia, de urmele lăsate prin cartierele oraşului lagunar. Palate, case, bodegi şi cafenele poartă şi-acum semnul nobil al trecerii lui.

Dacă, prin absurd, i s-ar pierde, într-o zi, opera scrisă, posteritatea  lui Goldoni ar fi asigurată, la Veneţia, de urmele lăsate prin cartierele oraşului lagunar. Palate, case, bodegi şi cafenele poartă şi-acum semnul nobil al trecerii lui. Nu departe de inima Serenissimei se găseşte fosta “Cafeneaua de la Podu’ Lupului” (denumită aşa după numele unei vechi familii cu numele Lovo, care, în dialect, înseamnă “lup”). Aici, Goldoni şi prietenii lui de la Teatrul San Luca obişnuiau să-şi dea întâlnire şi să stea, ore întregi, la discuţii. În răstimp, el observa scene din viaţa cotidiană, pe care le transpunea apoi în comedii.

În 1750, Goldoni termina “La Bottega del Caffé” (Cafeneaua), piesă al cărei unic  decor este o cafenea. Aici se dezvăluie cosmosul emblematic goldonian, populat cu personaje bune şi rele, întotdeauna în confruntare, cu o lume de mici burghezi cu mici vicii şi mici virtuţi. Elementul culinar omniprezent îl reprezintă cafeaua, care trebuie să fie proaspătă. Rodolfo, proprietarul cafenelei, îi spune, de exemplu, servitorului său, Trappola: “Hai, du-te şi prăjeşte cafeaua, s-o facem proaspătă!”. Trappola: “Pun peste drojdia de-aseară?”. Rodolfo: “Nu, fă-o cum trebuie!…”

Miza jocului: o ciocolată

Pe lângă cafea, veneţienii din timpul lui Goldoni prinseseră gust şi pentru ciocolata caldă. Un alt personaj din “Bottega del Caffé”, Eugenio, o întreabă pe frumoasa Lisaura, care refuză să bea ciocolata la bodegă: “Aveţi ciocolată bună, acasă?”. La care aceasta răspunde cu mândrie: “Drept să spun, foarte bună. Slujnica mea o face minunat!”.

Probabil că această băutură devenise foarte preţioasă în secolul al XVIII-lea, încât servea ca miză la jocurile de noroc. Leandro, de exemplu, din aceeaşi piesă, îi propune par­te­nerului său, Eugenio: “Să jucăm pe o ciocolată caldă!”. Eugenio mai se dă, mai nu se lasă: “Nu prea am chef”. Leandro: “Pe o ciocolată, te rog!”; pentru ca, în final, Eugenio să cedeze: “Fie, pe o ciocolată. Jucăm!”. Astăzi, în Bottega del Caffé se află “Caffé del Doge”, care serveşte renumita cafea veneţiană, în ale cărei boabe prăjite se strecoară, subtil, şi o aromă de… Goldoni.    

Cioccolata

Ciocolată

Pentru prepararea acestei băuturi, care era la modă în Veneţia anilor 1700, pentru o jumătate de litru de apă caldă trebuie să tai în bucăţele 200 g ciocolată, pe care să o pui să se topească, să-i adaugi 50 g zahăr, o lingură rasă de ­amidon, o linguriţă de scorţişoară şi puţină vanilie. Când compoziţia este aproape gata, adaugă-i un praf de sare şi adu-o la fierbere, amestecând întruna şi menţinând clocotul timp de 4-5 minute. Serveşte-o întotdeauna fierbinte, în căni elegante.