Când ASEAN se dezvăluie

La distanţă de mii de kilometri, dincolo de munţi, păduri şi mări, exotismul Asiei incită minţile europenilor. O călătorie în acele locuri echivalează cu o trecere pe un alt tărâm, unde aromele sunt cu totul altele şi nimic nu pare ceea ce este. O lume magică, încărcată de mister, către care trebuie să porneşti măcar o dată în viaţă.

Cei care au trecut pragul expoziţiei "Descoperind ASEAN prin ţesături şi artizanat", găzduită de Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", au făcut cunoştinţă cu fascinantul şi pitorescul univers al costumelor tradiţionale şi meşteşugurilor asiatice. Filipine, Indonezia, Malaysia, Regatul Thailandei şi R.S. Vietnam au fost cele cinci culturi, părţi integrante ale Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud-Est, care s-au dezvăluit românilor.

MIGALĂ ŞI RAFINAMENT
Umbreluţe din hârtie peste care meşterul a aşternut cu răbdare culoare după culoare, într-o broderie fină. Evantaie decorate minuţios cu scene din viaţa de zi cu zi, dintre care cele mai frumoase sunt cele ale bărcilor încărcate cu fructe, legume, mirodenii şi orhidee. Statuete şi măşti khon reprezentând personaje fabuloase, zei hinduşi ce apar în epopeea Ramayana, instrumente muzicale delicate. Vase de ceramică, metal, fibre naturale sau materiale preţioase precum sideful.

Iar peste tot, ţesături realizate conform tehnicii batik, caracteristică întregii Asii de sud Est. În mod tradiţional se foloseau trei culori principale - indigo, negru şi maro - pentru tot atâtea zeităţi hinduse. Modelele aveau şi ele propriile poveşti, fiecare în parte dezvăluind, celui care ştie să le tălmăcească, un secret al universului (în Insula Java din Indonezia, acolo unde se pare că s-a născut această artă, se foloseau modele de inspiraţie hindusă: Garuda - pasărea sacră, lotusul, Naga - dragonul şi copacul vieţii).

Tehnica tradiţională presupune folosirea unei bucăţi de mătase albă, peste care se trasează cu ceară conturul desenului ce urmează a fi protejat atunci când materialul este scufundat în baie de vopsea (obţinută din flori, frunze, fructe sau scoarţă de copac), astfel încât partea acoperită cu ceară să rămână albă. Se trasează cu ceară un alt contur, scufundându-se materialul în altă culoare. Prin procedee similare, se obţin ţesături decorate migălos.

Costumele tradiţionale sunt şi ele dintre cele mai diverse, de la cel specific filipinezilor, din fibre de ananas şi banan, în culori extrem de vii şi cele malaysiene cusute cu fir de aur, până la cel al femeilor vietnameze, numit "ao dai", trei straturi de material ce permit o alternare creativă a culorilor.


Porţelan preţios
Vasele de porţelan Benjarong sunt marca Thailandei. Sunt atât de delicate, de migălos decorate şi de preţioase, încât cu greu ai putea crede că în ele se poate servi mâncare. Cu toate acestea, cu 700 de ani în urmă, aceste vase erau potrivite pentru a fi aşezate pe mesele regilor Siamului. La Muzeul Naţional din Bangkok se află o întreagă colecţie de vase Benjarong, ce ilustrează o veche tradiţie. Dacă la bază modelele cuprindeau doar cinci culori, astăzi pot fi folosite opt sau chiar mai multe, incluzând şi foiţă de aur.

Sunt pictate manual, iar ceea ce le diferenţiază de alte stiluri este modalitatea de aşezare a culorii, creându-se impresia unui model tridimensional. Se regăsesc motive florale, flăcări, dar şi reprezentări ale unor personaje mitice, precum Garuda (jumătate om, jumătate pasăre). În localitatea Ban Don Kai Dee (din provincia Samut Sakhon), se află centre de ceramică în care se folosesc vechile tehnici, iar modelul specific poartă numele de "sakharabenjayamanee". Un fundal albastru-gri ce reprezintă marea care dă viaţă. De fapt, întreaga regiune este renumită pentru pieţele de peşte şi fructele de mare.