x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Carciuma bravului soldat SÅ¡vejk

Carciuma bravului soldat SÅ¡vejk

de Bogdan Ulmu    |    29 Mar 2006   •   00:00
Carciuma bravului soldat SÅ¡vejk

Da, et in Arcadia ego! De la 17 ani, de cand am citit prima oara capodopera lui HasÅ ek, apoi anual - adica, in timpul recitirilor, fiindca datoria iubitorului de SÅ vejk este aceea de a-l reciti an de an, cu sfintenie si de-a hohoti spasmodic, ca si cum ar da prima oara peste mucalitlacurile sale! - deci de aproape patru decenii VISEZ sa intru in localul frecventat de imensul soldat, de genialul umorist, de inegalabilul ironist zamislit de marele scriitor ceh.

POVESTIRI PRAGHEZE
Da, et in Arcadia ego! De la 17 ani, de cand am citit prima oara capodopera lui HasÅ ek, apoi anual - adica, in timpul recitirilor, fiindca datoria iubitorului de SÅ vejk este aceea de a-l reciti an de an, cu sfintenie si de-a hohoti spasmodic, ca si cum ar da prima oara peste mucalitlacurile sale! - deci de aproape patru decenii VISEZ sa intru in localul frecventat de imensul soldat, de genialul umorist, de inegalabilul ironist zamislit de marele scriitor ceh.

"In carciuma «U Kalicha» nu era decat un musteriu: agentul secret Bretschneider, de la Siguranta. Carciumarul Palivec spala farfurioare, in timp ce Bretschneider incerca zadarnic sa-l traga de limba. (...) Fata lui posomorata se mai inviora abia la sosirea lui SŠvejk care, intrand in carciuma comanda o bere neagra, facand urmatoarea observatie: - Si la Viena e astazi zi de doliu!" Nu se petrec prea multe in cele cateva pagini de inceput ale romanului, cert e ca de la «U Kalicha» a pornit destinul livresc/glorios al personajului, arestat la finele capitolului, impreuna cu spurcatul la gura Palivec.

CARCIUMA. Ei bine, cum am sosit in Praga, n-am dorit altceva decat sa ajung «Acolo». Nu era simplu. Nimeni din grup nu stia cine a fost soldatul glorios (exceptie facind prietenul meu, prozatorul Vasile Popa Homiceanu). Ghizii nu erau nici ei ahtiati dupa beraria cu pricina. In plus, nu era prea ieftin localul. Si nici nu era sigur ca va fi liber tocmai cand s-a intamplat sa fim noi in Praga!

Cu toate astea, miracolul s-a produs! In seara aceea, la ora 20:00, am intrat in beraria cu pricina. La intrare, multe suveniruri "marca" bravului soldat: chibrituri cu silueta sa, halbe de bere cu chipul lui, papusi, tricouri, bonete militare, vederi, felicitari etc. Mai mult, in holul restaurantului era... insusi SÅ vejk (papusa la dimensiunea 1:1), la o masa, cu o halba-n fata! Cum sa rezisti tentatiei de-a te fotografia cu el!

Mai avea ceva interesant localul: doi muzicanti, cu caschete din primul razboi mondial (un acordeonist si un suflator in tuba) care treceau printre mese starnind nostalgii muzicale; si peretii - desenati de un modern iubitor de grafitti, dar cu texte din carte. Localul nu era arhiplin - cum ne-am fi asteptat, poate unde in seara cu pricina lumea-si facuse planuri familiale; langa noi mai erau niscai orientali si niste nemti. Probabil, fo’ doi-trei rusi (ca gemea Praga de ei!).

25 DE EURO Din pacate, meniul era deceptionant: un aperitiv cvasi/gretos (bautura aceea galbena care la noi se numea, pe vremuri, ... picaturi de Davila!), o gustare modesta, cam de bufet de gara (salam, cascaval, masline), o friptura de rata cu galuste de malai si cartofi, plus varza alba & varza rosie calita (cam dulce, bre!) si o prajitura oarecare. Si o bere de caciula. In plus, muzicantii faceau semne cam impertinente - adicatelea, de ce nu vara nimeni euroi in tuba?! Noroc ca n-aveam timp sa ne facem complexe, deoarece pragmaticii ospatari ne zoreau sa plecam repede, dupa nici doua ore de stationat. Hm... Pentru 25 de euro de persoana, cam putin, dragi concetateni ai marelui soldat!

MASA LUI. L-am intrebat pe seful de local care era masa la care bea SÅ vejk. Ne-a raspuns "poate chiar asta!", ceea ce denota o totala incultura si o totala lipsa de respect fata de "Patronul" localului. Oricum, eu sunt bucuros ca am fost, macar doua ore, langa eroul lui HasÅ ek. Daca cei din Praga habar n-au care e dimensiunea lui gigantica in lumea literaturii, e treaba lor, e lipsa lor. Eu, impreuna cu cei foarte multi care-l divinizam, ne socotim privilegiati ca am fost la "U Kalicha". Si cand il vom reciti pe HasÅ ek, o vom face cu alti ochi: cu ochii initiatului intru berarii sÅ vejkiene...

"Carciumarul Palivec spala farfurioare (...) Fata lui posomorata se mai inviora abia la sosirea lui SÅ vejk care, intrand in carciuma, comanda o bere neagra"

×
Subiecte în articol: vejk