Da, et in Arcadia ego! De la 17 ani, de cand am citit prima oara capodopera lui HasÅ ek, apoi anual - adica, in timpul recitirilor, fiindca datoria iubitorului de SÅ vejk este aceea de a-l reciti an de an, cu sfintenie si de-a hohoti spasmodic, ca si cum ar da prima oara peste mucalitlacurile sale! - deci de aproape patru decenii VISEZ sa intru in localul frecventat de imensul soldat, de genialul umorist, de inegalabilul ironist zamislit de marele scriitor ceh.
POVESTIRI PRAGHEZE
Da, et in Arcadia ego! De la 17 ani, de cand am citit prima oara capodopera lui HasÅ ek, apoi anual - adica, in timpul recitirilor, fiindca datoria iubitorului de SÅ vejk este aceea de a-l reciti an de an, cu sfintenie si de-a hohoti spasmodic, ca si cum ar da prima oara peste mucalitlacurile sale! - deci de aproape patru decenii VISEZ sa intru in localul frecventat de imensul soldat, de genialul umorist, de inegalabilul ironist zamislit de marele scriitor ceh.
"In carciuma «U Kalicha» nu era decat un musteriu: agentul secret Bretschneider, de la Siguranta. Carciumarul Palivec spala farfurioare, in timp ce Bretschneider incerca zadarnic sa-l traga de limba. (...) Fata lui posomorata se mai inviora abia la sosirea lui SŠvejk care, intrand in carciuma comanda o bere neagra, facand urmatoarea observatie: - Si la Viena e astazi zi de doliu!" Nu se petrec prea multe in cele cateva pagini de inceput ale romanului, cert e ca de la «U Kalicha» a pornit destinul livresc/glorios al personajului, arestat la finele capitolului, impreuna cu spurcatul la gura Palivec.
CARCIUMA. Ei bine, cum am sosit in Praga, n-am dorit altceva decat sa ajung «Acolo». Nu era simplu. Nimeni din grup nu stia cine a fost soldatul glorios (exceptie facind prietenul meu, prozatorul Vasile Popa Homiceanu). Ghizii nu erau nici ei ahtiati dupa beraria cu pricina. In plus, nu era prea ieftin localul. Si nici nu era sigur ca va fi liber tocmai cand s-a intamplat sa fim noi in Praga!
Cu toate astea, miracolul s-a produs! In seara aceea, la ora 20:00, am intrat in beraria cu pricina. La intrare, multe suveniruri "marca" bravului soldat: chibrituri cu silueta sa, halbe de bere cu chipul lui, papusi, tricouri, bonete militare, vederi, felicitari etc. Mai mult, in holul restaurantului era... insusi SÅ vejk (papusa la dimensiunea 1:1), la o masa, cu o halba-n fata! Cum sa rezisti tentatiei de-a te fotografia cu el!
Mai avea ceva interesant localul: doi muzicanti, cu caschete din primul razboi mondial (un acordeonist si un suflator in tuba) care treceau printre mese starnind nostalgii muzicale; si peretii - desenati de un modern iubitor de grafitti, dar cu texte din carte. Localul nu era arhiplin - cum ne-am fi asteptat, poate unde in seara cu pricina lumea-si facuse planuri familiale; langa noi mai erau niscai orientali si niste nemti. Probabil, foâ doi-trei rusi (ca gemea Praga de ei!).
Citește pe Antena3.ro