Ceai la patru culori

Arta ceaiului, contemplată în mai multe romane, ne învaţă că această licoare din plante fierte trebuie primită cu sufletul liniştit şi vorbe puţine, constituind un moment de regăsire.

O curiozitate, puţin filosofică, dar foarte simplă, ne arată că ceaiul este legătura dintre apă şi foc – poate aşa se explică stările opuse, dar în perfectă armonie, pe care ni le oferă, după cum aţi simţit şi dvs., de relaxare şi energie – fiind mai "real" în ibricul încins decât rece într-o sticlă de plastic.
Pe lângă romane, s-au scris şi nenumărate poezii despre ceai, ceai şi iubire, ceai şi viaţă. Vă încălzim aici cu două versuri din poezia "Cu Diana la ceaiul de dimineaţă" de Ion Ţugui, întrerupte de o trăire personală: "Lungă a fost noaptea până la ceaiul de dimineaţă", în vis am trăit o altă viaţă, "În aburii ierbii din ceaşcă mâini de copil se răsfaţă".

CEAIUL VERDE. "La culoarea verde", ceaiul în acelaşi ton ne pune în mişcare, fiind un elexir pentru corp şi spirit. Conţine foarte multe vitamine şi, datorită propietăţilor deţinute de frunze, este folosit în diverse domenii, printre care: cosmetica, medicina şi nutriţia. De asemenea, se găsesc şi în variantă aromatizantă prin amestecurile de flori, fructe şi mirodenii. O ceaşcă de ceai verde pe zi ajută la menţinerea echilibrului fizic şi psihic şi poate fi sorbită în orice moment al zilei. În trecut, filosoful chinez Laozi l-a denumit "Spuma jadului lichid". Originar din China
Ceaiul negru. Frunzele sunt mărunte şi au o aromă foarte puternică. Ceaiul negru este cel mai "excitant", conţinând o cantitate mare de teină (substanţă organică sub formă de cristale asemănătoare cafeinei, utilizată în medicină, extrasă din frunzele de ceai, având un gust amărui). Acest ceai este recomandat la micul dejun, furnizând organismului energie pură. Puţin amar, stimulator, se poate bea şi în amestecuri aromatizate, pentru a-i diversifica amprenta. Originar din Asia şi nordul Indiei.
Ceaiul roşu. "La roşu" te opreşti şi-l laşi pe el să acţioneze… terapeutic însă. În acest timp afli că a apărut şi la noi în ţară, venit de la drum lung. Planta din care se extrage este Rooibos şi nu conţine deloc teină, dar este bogat în oligoelemente şi vitamina C. Binevenit pe tot parcursul zilei, ceaiul roşu se bea foarte fierbinte sau foarte rece, simplu sau cu adaos de lămâie şi opţional cu lapte. Are efect 3D ­ digestiv, diuretic şi drenant. Originar din Africa de Sud.
Ceaiul alb. Obţine premiul pentru cea mai sănătoasă licoare din lume. Ceaiul alb este unul dintre cele mai puternice antioxidante. Se deosebeşte de restul celor trei ceaiuri prezentate mai sus prin faptul că se folosesc doar mugurii şi frunzele tinere ale plantei. Are o aromă… pronunţată. Rar întâlnite, culturile de ceai alb trăiesc numai în anumite provincii din China.

Împreună, "cele patru culori"menţin inima sănătoasă, deci patru e cifră norocoasă!

Aaa… şi încă ceva: "Ceaiul nu era doar un remediu împotriva somnolenţei… era un mijloc de a ajuta omul să-şi regăsească spiritul, acea clipă din zi în care prinţul şi ţăranul împărtăşesc aceleaşi gânduri şi aceeaşi fericire, în timp ce fiecare îşi pregăteşte întoarcerea către propriul destin". – Lu Yu (733-804), "Cha King" (Codul Ceaiului), prima carte dedicată ceaiului