Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sărbătoarea Sfîntului Gheorghe (23 aprilie) marchează trecerea către vară, căci în tradiţia populară el este “stăpînul verii”. Numai în această zi oamenii plantau în faţa casei un copăcel. Dacă se prindea, era semn bun lăsat de la Sfîntul Gheorghe.
Sărbătoarea Sfîntului Gheorghe (23 aprilie) marchează trecerea către vară, căci în tradiţia populară el este “stăpînul verii”. Numai în această zi oamenii plantau în faţa casei un copăcel. Dacă se prindea, era semn bun lăsat de la Sfîntul Gheorghe. Altădată se făceau brazde de pămînt, tot în faţa casei, şi se înfigeau din loc în loc crenguţe de salcie. Astfel erau anunţaţi cei care au trecut pe tărîmul celălalt că a sosit Sfîntul Gheorghe, cel care are în ocrotire toate cîmpurile.
“Sfîntul Gheorghe şi Sfîntul Dumitru au cai. Sfîntul Gheorghe vine vara şi Sfîntul Dumitru iarna. Sfîntul Gheorghe, cînd aleargă cu calul său împrejurul pămîntului, iarba înverzeşte, codrul înfrunzeşte, pămîntul se deschide şi primăvara vine, dar Sfîntul Dumitru, cînd aleargă împrejurul pămîntului, frunzele cad şi omăt şi iarna vine.” (Elena Niculiţă Voronca – “Datinele şi credinţele poporului român”)
Învoielile ciobanilor
La Sfîntul Gheorghe se tocmesc ciobanii şi se stabileşte locul unde va fi stîna. Începînd de acum se aleg mieii şi sînt pregătite oile pentru primul muls. Laptele va fi folosit pentru prepararea caşului proaspăt. În ajunul Sfîntului Gheorghe se cocea un colac din pîine nedospită, numit “naprol”, care apoi se agăţa de poartă. Fiecare gospodar care venea să mulgă oile trăgea cîte o bucată din colac. Cel care avea bucata cea mai mare era şi cel mai norocos la Sfîntul Dumitru, cînd se încheiau socotelile cu ciobanii.
Dacă nu ploua, atunci toată gospodăria, inclusiv oamenii şi animalele, era udată cu apă, pentru a spăla toate relele. De asemenea, era bine ca, înainte de răsăritul soarelui, fiecare să o ia la goană după cît îl ţineau puterile. Se credea că în felul acesta oamenii căpătau putere şi erau rezistenţi la munca cîmpului. În acest scop se obişnuia lovirea cu crenguţe de urzici. “Harnic şi îndemînatic la lucru în decursul anului poate fi numai acela care este urzicat în această zi. Cine doarme în această zi acela ia somnul mieilor şi tot anul e somnoros.” (Simion Florea Marian – “Sărbătorile la români”)
În zori, în scop magic, fetele mergeau şi semănau busuioc, apoi îl udau cu apă cărată cu gura. După ce înflorea, era purtat în păr sau la brîu, atunci cînd mergeau împreună cu flăcăii la horă.
Brioşe cu ciocolată
Ingrediente: două ouă, 250 ml lapte dulce, un păhărel mic de ulei de măsline, 25 g drojdie, 100 g zahăr, 500 g făină, o jumătate de linguriţă de sare, 100 g bomboane de ciocolată cu stafide, o lingură de rom, două pliculeţe cu zahăr vanilinat, coaja rasă de la o jumătate de lămîie, un vîrf de linguriţă de scorţişoară.
Preparare: Drojdia se dizolvă în lapte şi puţin zahăr, apoi se lasă la crescut într-un loc cald. Într-un vas mare se pune făină şi apoi se adaugă maiaua, un ou, uleiul, zahărul, sarea, romul, zahărul vanilinat, scorţişoara şi coaja de lămîie. Se frămîntă aluatul, se încorporează bomboanele de ciocolată, apoi se lasă la crescut la loc cald. Se formează mingiuţe cam cît o nucă şi se pun în forme unse cu ulei. Se lasă la crescut 30 de minute, apoi se ung cu ou. Se lasă în cuptor pînă cînd se rumenesc. Se servesc cu lapte.
