Clopotele Invierii

La manastirea Putna, de cinci secole si jumatate, monahii pun pe masa de Pasti oua rosii, cozonac, pasca, vin de Cotnari si multa dragoste

STEFAN CEL SFANT VEGHEAZA!

La Manastirea Putna, duminica. Mormantul lui Stefan cel Mare, vegheat de calugari. Lumea se roaga, corul invoca numele Domnului, candelabrele picura lumina sfanta. Sanctuarul funerar al Musatinilor degaja smerenie si mister liturgic. Cine pe cine vegheaza?… Despre credinta ortodoxa la vremea Postului cel Mare al Pastilor am fost daruit sa aflu mangaietoare vorbe de la parintele Andrei Ionesie. Staretul manastirii, parintele Melchisedec Velnic, randuise sa fie asa, precum un tata randuieste copiilor…

"In manastire avem ierarhia atentiei iubitoare" - incepe parintele Andrei dialogul. "Si in familie exista o ierarhie, dar nu pentru ca tata este acela care da cu pumnul si mama e cea care striga, ci pentru ca un copil va sti sa fie atent atat la jertfa tatei, cat si la dragostea mamei. Criteriile exterioare, in lume, ca si in manastire sunt un rezultat al valorilor, al randuielilor interioare. Iar una dintre randuieli este cea a Posturilor. Tendinta fireasca este de a ne incadra in randuiala bisericii universale. Noi tinem masa, toata saptamana, fara ulei, in afara de cazurile in care este dezlegare la ulei peste saptamana. Mancare simpla: cartofi copti in rola, cum facea mama acasa. Stim ca usturoiul e un aliment bun si un medicament, si ceapa la fel, si de obicei servim cartofii cu usturoi si ceapa. Cineva chiar numea postul acesta al Pastilor ca ar fi genial din punct de vedere medical. Daca e respectat asa cum un bolnav respecta indicatiile medicului, cu acrivie. Aveam prin biblioteca un curs de fomio-terapie, terapie prin foame. O, ce post era acolo! O saptamana nu mancai decat un mar pe zi."

CE ESTE POSTIREA? Raspunsul vine simplu: "E una dintre virtuti, ca si privegherea, cea care ii da monahului ochi de heruvim; el este tot numai ochi, in stare de trezie. Iar intelegerea acestor virtuti eu am inteles-o prin prisma iubirii, ca Dumnezeu este iubire. Daca un tanar iubeste, nu mai are chef sa manance. De ce? Pentru ca inima lui este in alta parte, nu se mai gandeste la mancare… Nu mai poate dormi; el vegheaza, cu alte cuvinte. Deci, un caz de post, un caz de priveghere, un caz de pomenire neincetata. Sihastrii nostri spuneau permanent: «Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ne», care pana la urma nu e altceva decat «rugaciunea mintii in inima»". Ei sustin ca mintea este partea superioara a inimii. Si am gasit o explicatie… undeva, un cuvant care spune cam asa: cei trei mari uriasi ai pacatului sunt trandavia, nestiinta si uitarea. Trandavia fiind cea banala, a trupului, cand nu mai am chef sa fac ceva. Nestiinta este trandavia mintii. Iar uitarea este trandavia inimii. Dar omul tine minte cu inima. Asta am concluzionat eu, ca daca iubesti, tii minte. Asta inseamna si pomenirea in biserica, a iubi. Omul mantuit trebuie sa realizeze armonia intre minte si inima. Pacatul originar e tocmai o multipla sciziune. Omul s-a scindat intai in sine, apoi in relatia cu Dumnezeu. Asa intelegem ce inseamna postul si toata viata duhovniceasca: dorinta de a reface unitatea intre minte si inima".

CE PUN CRESTINII PE MASA DUPA INVIERE? "La noi, in Bucovina, este traditia ca la biserica se merge cu cosul - blidul - , unde este si carne, si branza, sunt si oua si pasca. Tot satul sta pana cand sunt sfintite alimentele din blid, si apoi, mergand acasa, se aduna familia. Se ciocneste un out si se mananca cu salata de sfecla rosie cu hrean. Inca din vechime se arata ca aceasta este «agapa», adica «masa dragostei». Dupa impartasirea euharistica la biserica, credinciosii mergeau si mancau impreuna si cei mai instariti dintre ei suportau cheltuiala. Era o masa pentru toti, din dragostea tuturor. Eu cred ca acesta este si rolul acestei mese. Noi, calugarii, suntem 95, dar inca de 3-4 ori pe-atata sunt credinciosii care vin la masa. Randuiala recomandata de sfintii parinti, la Putna, este sa nu se manance carne nici macar de Inviere. Auzeam de o manastire unde, o data pe an, dupa Inviere, mananca miel si a doua zi nu se impartasesc. Dar nici in Sfantul Munte nu se mananca miel. Se pune peste, care il reprezinta pe Iisus Hristos. E masa dragostei. Asa ca eu as raspunde: Ce punem pe masa? Punem dragoste pe masa! Nu punem numai alimente…"

"Hrana ofera viata biologica, insa totdeauna cele biologice au reflectare in cele spirituale, iar cele spirituale se reflecta in cele biologice. De aceea, tot ce tine de viata produce omului placere. Daca e vorba de viata biologica - o placere trecatoare si mai putin importanta. Daca e vorba de viata duhovniceasca - o placere netrecatoare, pe care sfintii parinti o numesc «desfatare»" Parintele Andrei

RELICVELE PUTNEI "Felul in care si-a organizat Stefan cel Mare activitatea este extraordinar. Omeneste cu neputinta, cum zice cineva. Nu numai ca a facut lacasuri si fapte minunate, dar le-a facut cu resurse foarte mici si intr-o vreme foarte grea. S-a suit pe niste coclauri, pentru ca, pe timpul sau, erau numai paduri, si s-a gandit ca aici e locul sa-si faca manastirea" - isi continua vorba Parintele Andrei. "A tras cu arcul de pe Dealul Crucii si se pastreaza si acum, la muzeu, o bucata din paltinul in care s-a infipt sageata. Putem intelege in duhul acesta isihast ca arcul este inima omului, care cu cat e mai incordata, trimite mai departe sageata, care e gandul omului. Inima se incordeaza, in sens creator, nu emotional. E o stare de tensiune launtrica si gandul zboara foarte departe, nu in sens spatial, ci in sens spiritual. Aici a gasit Stefan cel Mare un izvor de viata vie, el, o persoana care intruchipand adevarul si avand si harul lui Dumnezeu a marcat aici locul sau duhovnicesc."