Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In Orientul Indepartat, in locul acela atat "de la capatul lumii" pentru noi, europenii, parca si natura s-a dat peste cap sa faca lucrurile altfel de cum le stim. Bunaoara, copacii astia din care se obtine un zahar (dulce, bineinteles) cu proprietati pe care nu le intalnesti la cel obtinut din sfecla sau trestie, sunt cultivati doar pentru recolta dulcilor flori!
Palmierii pentru zahar nu sunt lasati sa faca fructe, caci implinirea "maternitatii" (botanice) ar anula tot acest proces de obtinere a zaharului. "Arenga pinnata" si "Nypa fruticans" sunt denumirile stiintifice ale celor doua specii de palmier din care, in Malaysia, se extrage zahar. (Din alte varietati de arbori se extrage uleiul de palmier – foarte important, cata vreme aici nu cresc maslini! – ori sunt folosite pur si simplu pentru frunzele lor, care tin loc de farfurii pentru mancare sau de evantaie...)
Sa revenim la extragerea zaharului de palmier. Stoarcerea lui incepe, de obicei, cand copacul are intre trei si patru ani. Pentru a impiedica deschiderea petalelor si pierderea dulcetii, floarea se leaga inca din stadiul de boboc. Apoi se bate usor, timp de cateva zile, cu un bat, pentru a stimula procesul de extragere. Varful florii se indreapta gradual in jos.
Dupa o perioada de trei-patru saptamani, varful petalelor se taie si se pune un vas dedesubt, pentru strangerea sucului. Vasul se goleste o data pe zi sau chiar de doua ori, in etapa cea mai productiva a procesului. In fiecare zi, varful se mai taie un pic. In caldura tropicala, zeama incepe sa fermenteze in cateva ore. Acest proces este incetinit adaugand sare de lamaie verde pe fundul vasului colector. Chiar si asa, sucul strans trebuie procesat fara intarziere (altfel se va transforma in ceea ce, in limba malaysiana, se numeste "toddy" sau... vin de palmier, care este insa interzis la consum, deoarece populatia este, in general, de religie musulmana; cand este distilat, din acest vin se obtine un brandy, numit "tuak" in Indonezia si "arrack" in Sri Lanka).
Sucul este trecut printr-o strecuratoare, apoi este pus la fiert, intre patru si cinci ore. In vasul de fierbere se adauga o bucata de nuca de cocos, care il impiedica sa dea pe dinafara. Pentru a vedea daca e suficient de fiert, o picatura din fiertura se pune in apa. Daca se solidifica, siropul, care acum e portocaliu si gros, este turnat in alt vas si amestecat aproximativ 20 de minute cu o paleta de lemn, pana incepe sa se cristalizeze. Lichidul – care a devenit foarte gros – e turnat in tuburi verticale de bambus. Dupa 15 minute se scoate cilindrul de sirop solidificat. Este foarte tare si trebuie granulat inainte de a fi utilizat. Acest zahar, in Malaysia, poarta numele de "gula melaka" si are o culoare brun-roscata. Se gaseste atat sub forma de granule sau cuburi, cat si in cilindri subtiri, asa cum a fost scos din tubul de bambus.
Citește pe Antena3.ro
