O legenda a locului spune ca, invingandu-l pe Decebal, romanii ar fi vrut s-o ia prizoniera pe femeia acestuia, Troia, refugiata in cetatea dacilor Petrodava, de pe creasta Batcii Doamnei.
De gustibus. Creier la gratar. Ma obisnuisem sa cer in restaurantele noastre creier pan..., caci alte specialitati nu se prea gasesc in meniuri. Creierul la gratar, desi atat de frust preparat, mi s-a parut dintr-o data o optiune "de lux" pe care nu puteam s-o ignor. Iar atunci cand, la sugestia ospatarului, i-am pus alaturi o garnitura din cartofi taranesti - in care gustul de ceapa, dulce-ispititoare, se strecura parsiv - am regretat ca n-am luat mai des masa aici.PRET: 9,50 RON O legenda a locului spune ca, invingandu-l pe Decebal, romanii ar fi vrut s-o ia prizoniera pe femeia acestuia, Troia, refugiata in cetatea dacilor Petrodava, de pe creasta Batcii Doamnei. Si, fiind pe punctul de a cadea in mainile romanilor, Troia si-a facut un pod din piei de bivol, pe care a traversat Bistrita pana pe celalalt mal. Localnicii au personalizat capul de pod salvator numindu-l "Troian". Langa dealul situat la iesirea din Piatra Neamt, sute de ani s-au schimbat caii de posta, s-a facut negot si s-au baut adalmase. E ultimul popas inainte de a patrunde pe calea muntelui de piatra. Si Iorga, si Hogas ori Vlahuta l-au remarcat, cu siguranta, in peregrinarile lor. Iar pentru ca traditia cerea perpetuarea acestui loc de popas, printr-un han precum cel al Ancutei, un gospodar a si facut-o. Han moldovenesc traditional
Restaurantul Troian are, asadar, datele unui han moldovenesc traditional. Spatiu mare, de intors caruta, la parter, mobilier rustic, nesofisticat, mancare pentru toate gusturile si loc de dormit. Despre toate nu intru in detalii, insa mancarea trebuie putin explicata, macar ca mi-a trecut prin stomac. Nu tot ce scria in lista-meniu putea ajunge pe masa, dar m-am bucurat sa pot comanda, la Troian, o gustare traditionala calda, din costita, pastrama, carnaciori, branza de burduf si mamaliguta. Un creier si niste maduvioare la gratar m-au facut sa ma simt apoi important, drept pentru care am cerut si o friptura de caprioara cu cartofi taranesti gratinati. Nu mai mancasem caprioara de la poezia lui Labis, dar sunt sigur ca varianta Troian 2006 a fost la nivelul retetelor clasice de buna calitate: gust de vanat proaspat, frageda si la fel de nevinovata in simplitatea ei netulburata de condimente orientale la plic. De altfel, mi s-a parut remarcabil ca bucatarul nu s-a simtit tentat sa sporeasca portia cu tot felul de sosuri complicate si adesea nefericite. Un gust cum numai ciobanii stiu sa-l dea a avut, de asemenea, bulzul cu mamaliga, telemea si sunca, dat la cuptor intr-o gondola de staniol care n-a vazut-o si nici n-o sa vada vreodata Venetia. Apoi, cu un paharel de vin alb, am trecut la desert, ca Troia pe pieile de bivol, punandu-mi-se dinainte un fel de placinte moldovenesti cu ascunzatoare. Miezul lor era, de fapt, o clatita cu branza si smantana, "inramata" intr-un aluat de pandispan si rumenita putin la cuptor. Din auzite, reteta a fost inventata pe plan local, ceea ce face ca admiratia mea pentru inventivitatea culinara moldoveneasca sa urce o treapta.
Notele lui Max
|
Mancare 4/5
Servire 4/5 Ambianta 4/5 Pret 2/5 |
Citește pe Antena3.ro