Pentru vecine este o sarbatoare culinara Pentru vecine este o sarbatoare culinara

In goana trenului, drumul de la Bucuresti la Botosani mi-a dat senzatia unui urias parc natural, cu oameni si locuri care au intotdeauna ceva de spus. Mi-au trecut prin fata ochilor peisaje de vis si toate personalitatile "tarii" denumita de Dragos-Voda, prin 1359, "Moldova". Mi-am amintit de traditiile si obiceiurile care mi-au incantat copilaria. De povestile ei cu eroi. Si, implicit, si de cele mai gustoase mancaruri, care nu pot fi gatite decat in oale de lut. Caci in Moldova, hramurile, nuntile, botezurile, praznicele, dar si rudele venite de departe ori lucratorii de la camp sunt doar cateva pretexte de a "infunda" cuptorul cu oalele acelea mari si negre, pline de sarmale, bors, friptura si pilaf.

AGITATIE. Era sfarsit de saptamana cand am poposit in satul Havarna de Botosani, dar agitatia am simtit-o de cum am intrat pe ulita. Nu era nici o sarbatoare, nici o petrecere, dar vecinele au hotarat sa faca un cuptor in care fiecare sa-si aduca de acasa oala umpluta cu fel de fel de minuni. La tanti Nuta, jarul din cuptorul de afara astepta cu nerabdare bunatatile care aveau sa se faca in el. Cuptorul e suficient de mare pentru a "primi" noua sau zece oale in el. N-am rabdat si am plecat si eu la intalnire, la sarbatoarea culinara care se punea la cale. Sa vad cum se gateste, nu de altceva…

PREGATIREA CUPTORULUI. Tanti Nuta este specialista in pregatirea focului. Inainte insa de a-l aprinde, ea face curatenie in cuptor, scotand cenusa si maturand vatra. "Focul este intotdeauna din lemne de fag sau stejar si din ciucalai (coceni de porumb). Trebuie sa arda timp de o ora, peste tot la fel, sa se incalzeasca cuptorul complet, pentru a fi peste tot aceeasi temperatura", mi-a explicat. Si asezarea oalelor este o arta: cele de sarmale se pun pe un rand in spate, cele de bors pe randul de la mijloc, iar desertul pe primul rand. In jurul fiecarei oale se face o roata de jar, apoi se inchide cuptorul cu un "gurar". "Pe la cuptoarele mai vechi, se unge gura cuptorului cu lut", imi povesteste mama Mia, bunica mea. Acesta este insa un cuptor mai nou, facut din teracota, care se inchide cu o portita speciala si nu permite intrarea aerului.

POVESTEA BORSULUI. Cand am ridicat capacul uneia dintre oale, am zarit legumele si verdeturile asteptandu-si intrarea in miraculosul cuptor, care avea sa le preschimbe intr-un bors moldovenesc de toata isprava. Am intrebat-o pe matusa Constanta cum se face un asemenea deliciu si ea mi-a raspuns ca "inceputul e borsul", adica acea zeama cu care se acreste. Am mers in beci ca sa imi arate oala de lut in care "a umplut borsul", caci asa se zice prin partile acestea. "De la mamaia mea am invatat cum se face, inca pe cand eram in clasa intai. Desi eram mica, am prins repede, nu a trebuit sa-mi mai explice a doua oara"… Si mi-a dat repede si reteta. De atunci a umplut bors permanent, pentru ca a vrut sa aiba intotdeauna in casa, sa nu fie nevoie sa imprumute. Intotdeauna ea e cea care da la vecine. "Daca ai aceasta zeama acra, restul e simplu: pui legume taiate, fidea, carne si bagi oala la cuptor", mi-a spus matusa foarte convingatoare.

POVESTEA PILAFULUI. Poate vi se pare ciudat, dar pilaful este un desert, caruia i-am aflat misterul de la tanti Nuta: "Intr-o oala mare de lut se pun opt litri de lapte, un kilogram si jumatate de orez, o bucata de carne de porc mai grasa, zahar dupa gust si se da la cuptor. Inainte insa, oala de lut trebuie pregatita foarte minutios. Se opareste cu apa fierbinte, apoi se lasa la un loc uscat, sa se evapore toata apa.

SECRETUL LUTULUI. Le-am privit pe vecinele mele cu mult drag, cum puneau oalele in cuptor. Am aflat intre timp povestea vaselor, pe care le au mostenite de la parinti, si am auzit toate retetele pe care le-au facut de-a lungul timpului. Secretul ramane totusi lutul, care absoarbe treptat apa si o elimina prin pori, dand astfel mancarurilor un gust inexplicabil de bun. Dar orice mancare se gateste in aceste vase, trebuie sa contina obligatoriu apa. "Vasul trebuie sa aiba apa suficienta, pentru ca altfel va crapa, sau sarmalele se vor arde", m-a sfatuit tanti Nuta.

Din pacate, a trebuit sa astept pana a doua zi pentru a savura bucatele alese, pentru ca abia atunci au desfundat miraculosul cuptor.

Oalele aduse in sat de bucovineni sunt de pe vremea parintilor. De atunci, la fiecare sarbatoare sau la sfarsit de saptamana, ele sunt gazdele unor adevarate delicii culinare. Tot in ele se poate umple borsul, asa cum a facut si matusa Constanta

CREDINTE MAGICE In cartea "Obiceiuri populare de peste an", Ion Ghinoiu prezinta semnificatia borsului inacrit: "In prima zi dupa Lasata Secului se pun taratele de grau la fermentat. In jurul putinei se fac vraji, descantece, gesturi magice, se rostesc formule fermecate care garanteaza puritatea si forta vindecatoare a borsului la iesirea trupului omenesc din iarna… Primenirea, pritocirea borsului are loc in Bucovina si Moldova in joia din Saptamana Patimilor. Cu hustele borsului sunt hraniti bobocii de rate si gaste". In popor exista credinta ca aceasta zeama miraculoasa este o metoda sigura de a-l captura pe diavol. Se lasa o oala de bors ca momeala. Deasupra se pune lat facut dintr-un brau de mire frumos, ramas, numai el stie cum, flacau pana la nunta. Cand Uciga-l Toaca se scalda in bors, dus de poftele irezistibile, omul il prinde. Din acea clipa, Dracul face orice ca sa fie slobod.

INACRIREA BORSULUI INGREDIENTE: 3 kg tarate, 250 g paine, 9 l apa, 500 g husti, un kg malai, crengi de visin; pentru husti: 250 g tarate, 150 g marar, un l apa, 500 g paine. PREPARARE: Se pune apa la fiert. Intr-o oala de 10 l se amesteca tarate si malai, dupa ce au fost umezite. Se toarna apa clocotita, se amesteca si, cand apa e calduta se pun hustile, painea si crengile de visin. Se lasa la caldura o zi.