Dan Helciug - Cand gateste el, prietenii prefera sa manance la restaurant

V-ati dorit vreodata sa aveti mereu la voi o telecomanda universala cu care sa reduceti la tacere pe oricine? Eu, da! Ei, si-ntruna din acele zile in care pierzi timpul cu oameni care nu-ti plac si cand duci mai mult ca oricand lipsa colectiei tale de CD-uri, pentru simplul motiv ca doar ele nu te bat la cap (si mai ai si telecomanda la combina), eu imi aduc aminte de un club in care, in plina glorie de "Lasa-ma, papa, la mare", ascultam Moby si "The Future Sound of London". Ma imprietenisem cu operatorul de calculator, care spre dimineata mai facea si pe DJ-ul, ca sa goneasca lumea, si caruia, trebuie sa recunosc, ii datorez o parte din cultura mea muzicala. Cand n-avea treaba, facea si pe electricianul. Si dupa ce intr-o zi a iesit cu parul cret de sub scena, incercand sa repare ceva, a disparut din club. O vreme nu l-am mai reintalnit.

"Ba nu, n-am plecat atunci", ma corecteaza dupa mai bine de zece ani prietenul meu Dan Helciug. "Am plecat dupa ce intr-o zi s-a ars siguranta de 380. Seful mi-a dat cizme si manusi de cauciuc si mi-a zis "Du-te!". Si m-am dus acasa!"

Incerc sa ma relaxez dupa o zi cumplita, cocotat pe scaunul de bar. Nu reusisem sa mananc nimic toata ziua, iar momentul de liniste nu pare sa aduca dupa sine decat cea mai insistenta senzatie de foame pe care am simtit-o vreodata. Ma exprim verbal in directia asta, dar nu reusesc sa trezesc gazdei mele decat o profunda mirare. "Vrei sa mananci la mine? Atunci trebuie sa stii ca prima data cand am gatit am dat foc la tigaie. Voiam sa fac cartofi prajiti si a luat foc uleiul. Am murdarit aragazul ingrozitor. Tin minte ca mama m-a batut rau pe chestia asta, iar bona care avea grija de mine a fost concediata. Asta a fost primul meu act culinar." Rasuflu usurat si trag cu ochiul la frigider. "Si primul reusit!", adauga atunci Dan.

Cocteilul de urgenta

"Asta spun cei care au mancat o mancare gatita de mine. Iar, de regula, asta se intampla doar o data! Stii, eu gatesc foarte ciudat. Mai precis, gatesc exact pe gustul meu. Altora li se pare ciudat! Imi plac combinatiile de genul praz cu migdale, cu alune, cu creveti. In ceea ce ma priveste, tot ce gatesc mi se pare bun. Adica, daca nu mi se face rau, inseamna ca e comestibil, nu? Cant in Spitalul de Urgenta, nu ma tratez acolo!", subliniaza razand. "Asa se face ca, desi mi-ar placea sa le gatesc din cand in cand, prietenii mei prefera intotdeauna sa manance in oras! Daca esti curios, cred ca mai am ceva prin frigider", si se ridica hotarat. Dar ceva il opreste. Ramane o clipa in picioare, se razgandeste si trece in spatele barului. "Dar nu cred ca vrei sa stii!" Se pare ca privirea mea a fost suficient de sugestiva.

INVITATIE. "Mai bine iti fac un cocteil! La astea n-am primit niciodata reclamatii. Chiar dimpotriva!", imi spune zambind cu subinteles si aranjeaza in jurul barului scaunele inalte lasate in dezordine. "Asa mai trece lumea pe la mine. Daca spun ca am sa gatesc, nu vine nimeni. Daca fac ceva de baut, e buluc!", si ridica un scaun rasturnat.

"Dar placerea mea de a face combinatii nu se opreste doar la mancaruri. Iar pe unde am calatorit, mi-a placut intotdeauna sa adun retete deosebite de bauturi. Si asta pentru ca sunt convins ca arta culinara nu se opreste doar la ce ai in farfurie. Francezii au inteles asta foarte bine si de aceea, alaturi de orice preparat, se recomanda vinul sau taria potrivita. Aici incepe arta culinara, in combinatia gusturilor si a aromelor. Restul e bun-simt in bucatarie. Cel mai recent exemplu este un amestec pe care l-am aflat la o petrecere anul trecut, la Moscova. Votca, miere si ardei iute. Se amesteca in shaker cu suficienta gheata apoi, dupa ce s-a topit, se arunca inauntru o gheba si se lasa la rece pana a doua zi. Nu se poate povesti ce gust formidabil are, dar faptul interesant este ca se serveste numai alaturi de peste oceanic sarat.

COMBINATII. Oricum, ramanand la capitolul cocteil, am si aici niste combinatii-soc, pe care numai eu le pot bea, de tequilla cu lichior de menta si bere neagra sau suc de portocale cu rom si tequilla, asa ca, nici cand vine vorba de bauturi, prietenii nu prea au incredere in mine mereu. Prin urmare, prefer ca atunci cand am invitati sa raman la retetele clasice, cu care incerc sa jonglez cat mai putin. Acum, pe o vreme ca asta, merg foarte bine cocteilurile racoritoare, slab alcoolizate, cu menta, suc de portocale, lamaie sau mere verzi si lichior. Si gheata, multa gheata, eventual macinata. Ca doar maine-poimaine mergem la mare si doar n-am bea votca pe plaja toata vara! Iar daca mai ornam si cu felii de fructe…"
N-as vrea sa va schimbati parerea despre mine, dar mie, unuia, mi-a cam lasat gura apa! Dan, om cu atentie distributiva, observa. "Vrei sa-ti prepar ceva?", ma intreaba. Dar n-apuc sa-i raspund, ca se si apuca sa-si faca de lucru prin spatele barului. Singurul lucru pe care apuc sa-l vad e un shaker zburand prin aer. Tresar insinctiv si ma astept sa-l aud lovind podeaua. Dar Dan l-a prins dincolo de privirile mele si singurul sunet care-mi ajunge la urechi este cel al bauturii turnate in pahar.

"E o prejudecata ca doar femeile beau cocteil!", imi spune, fara sa ma priveasca. "Nu este nimic efeminat in a bea un cocteil, cel putin intr-un club. Pentru ca este o bautura de club. Dar, daca intri undeva si te uiti, ai sa remarci ca, in general, barbatii prefera sa bea tarie sau bere si doar femeile mai au in fata cate un cocteil.

CIVILIZATIE. La noi nu exista inca o cultura a cocteilului. Da, cred ca exista si o cultura a cocteilului! Oricum, mai avem mult pana acolo. La noi, daca spui ca esti bucatar sau barman, lumea incepe sa te priveasca cu superioritate. Din cauza asta noi avem bucatari si nu ceea ce in orice alta tara se cheama "chef". E extraordinara aceasta superspecializare intr-un domeniu. Asta face deosebirea. Noi stim sa facem de toate! La noi te trezesti peste noapte ba barman, ba cantaret… Te intreaba lumea: "Bai, stii sa canti?". "Nu! Dar am laptop, am memorie pe calculator…" Imagineaza-ti ca undeva exista pana si o academie de magicieni, iar noi nu avem o scoala normala pe patiseri, ca sa iau iarasi exemplul francez!

Dar mai bine gusta cocteilul asta!", ma pofteste, asezand paharul pe tablia barului. Si… am tot gustat…

Aoleu! Era sa uit! Alcoolul dauneaza grav sanatatii! Dan! Te grabesti? Ia mai zi-mi o data cum era la Moscova?!

Cocteil Rainbow Asa ca, acestea fiind spuse, daca vreti sa nu bantuiti pe plaja cu limba innodata de sete, antrenati-va din timp (in intimitatea caminului conjugal sau, dupa caz, de burlac convins, invatat cu sosete desperecheate), preparand un cocteil cu nume de trupa din tineretea mamei mele. Turnati in ordine 20 ml grenadine, adica sirop de rodii, 50 ml suc de portocale si 30 ml blue curaIao. Ca sa va iasa straturile ca la carte, turnati bautura usor, sprijinind o lingurita de marginea paharului. Daca va tremura mana, puneti cateva cuburi de gheata si turnati cu grija peste ele. SFAT Daca intentionati sa beti mai multe cocteiluri, pregatiti-le pe toate din vreme! Nu de alta, dar dupa un timp n-o sa va mai pese ce puneti in pahar si mi-e ca stricati reteta! Ar fi pacat! Hac!

EU MA JOC

Eu tin forte mult la ceea ce se numeste "joc", in sensul cel mai pur al cuvantului. Nu trebuie sa uiti ca am absolvit sectia de papusi de la Institut. La un moment dat, am vrut sa ma mut la actorie. Dar apoi am ramas. Joaca era fascinanta! Asta mi-a dezvoltat si mai mult caracterul ludic al personalitatii, in momentul in care fiecare isi pune cele mai dificile intrebari. Eu atunci, in teatru, am aflat cine eram cu adevarat! Apoi muzica m-a luat din urma o data ce am inceput sa cant live in spectacole de teatru. Dar mi-am dat seama ca depind de ideea de joc. Ca si muzica, si teatrul, sunt joc. Un joc profesionist, dar un joc, fara doar si poate. De aceea si resping absolut termenul de vedeta! Temenul de vedeta s-a inventat o data cu televiziunea. Video killed the radio star! Misterul starului a disparut! Cum ar fi fost sa-l vezi pe Elvis la cumparaturi sau aparand cu cosuri pe fata in ziare de scandal! Iar daca presa ar intreba pe multi de clasa a III-a, s-ar darama multe "vedete"!