De la bucătărie la uzină

Acum un secol, cei mai mulţi oameni îşi pregăteau ei înşişi mîncarea. Astăzi, meniul nostru pentru o masă frugală se compune, în bună măsură, din ingrediente gata preparate, pe care le cumpărăm în supermarketuri: amestecuri de ce­reale, iaurturi pentru micul-de­jun, cafea solubilă şi sucuri, pentru ostoirea setei, lasagna congelate ori  pizza în vid (pe care ne obosim doar să le pu­nem cîteva minute la cuptor).

Acum un secol, cei mai mulţi oameni îşi pregăteau ei înşişi mîncarea. Astăzi, meniul nostru pentru o masă frugală se compune, în bună măsură, din ingrediente gata preparate, pe care le cumpărăm în supermarketuri: amestecuri de ce­reale, iaurturi pentru micul-de­jun, cafea solubilă şi sucuri, pentru ostoirea setei, lasagna congelate ori  pizza în vid (pe care ne obosim doar să le pu­nem cîteva minute la cuptor).

Cum a intervenit această schimbare fundamentală în practicile noastre alimentare? Cum am trecut oare de la o alimentaţie impregnată de valori ru­rale, dominată de ciclul anotimpu­ri­lor, la alimentaţia semipreparatelor şi a produselor congelate? E o întreba­re la care se străduieşte să răspundă cea mai nouă expoziţie temporară organizată de Muzeul Alimentarium de la Vevey, Elveţia, instituţie căreia i-am dedicat, toamna trecută, un număr întreg al Jurnalului de bucătărie.

Alimentarium

Citește pe Antena3.ro

Jeff Bezos și-ar face nuntă de 600 de milioane la Aspen, chiar după Crăciun. Cine este logodnica miliardarului, Lauren Sanchez

Expoziţia intitulată “De la bucătă­rie la uzină” (“De la cuisine à l’usine”) ne invită să descoperim primii paşi ai in­dustriei alimentare elveţiene şi eu­ro­pene. Studiul pleacă de la patru produse de bază: supa, laptele, ciocolata şi derivatele din cafea. Contextul istoric, economic şi social care au permis acestei industrii tinere să se impună e aşezat în centrul expoziţiei tematice. Re­voluţia agrară, exodul rural, progre­se­le ştiinţei, mondializarea economiei da­torită noilor mijloace de transport, acestea au fost elemente decisive pentru emergenţa stabilimentelor industriei alimentare, ca şi a primilor paşi în publicitate.

Noul ritm de lucru şi de viaţă im­pus de schimbările secolelor XVIII-XIX cerea o alimentaţie nouă: era nevoie de alimente cu înaltă valoare nutritivă, uşor de digerat, cu o durată lungă de conservare, care să aibă un efect stimulativ şi care să se poată ambala uşor pentru a fi transportate la locul de muncă. Se lucra şase zile pe săptămînă, cîte 11 ore, iar mesele se pliau după acest orar: micul dejun se servea înainte de intrarea în schimb, iar la prînz se mînca la pachet.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, situaţia alimentară a muncitorilor era precară din punct de vedere nutritiv. Timpul şi salariile nu erau suficiente pentru o hrană sănătoasă şi bogată. Mesele muncitorilor constau din cafea, cartofi şi supe. Carnea era mai presus de posibilităţile lor. De aceea, adesea, se refugiau în alcool. Cafeaua făcea aproape întotdeauna parte din meniu, întrucît inducea o stare de saţietate şi astfel înlocuia un fel de mîncare caldă. Ceea ce beau mun­­citorii nu era însă cafea adevă­rată, ci un surogat pe bază de ci­coare sau de cereale.

Uzina vie

În secolul al XIX-lea, oamenii de ştiinţă au în­ce­put să transfor­me alimentele cu ajutorul a noi me­tode tehnice şi chi­mice. Mai întîi, pro­du­sele au fost se­lecţionate, iar ca­litatea lor a cres­­cut; apoi, prin di­fe­rite procedee, au fost încălzite, rîş­ni­te, mixate etc. şi, în final, ambalate. Astfel, ele au că­pătat noi caracteristici: s-au conservat mai mult timp, gustul lor a fost proaspăt constant, s-au transportat mai uşor.

În acelaşi secol, maşinile au în­lo­cuit lucrul manual în anumite faze, cum ar fi pregătirea legumelor sau amba­la­rea. Dar, dacă apariţia conservei m­o­derne a înlocuit, în familiile înstărite, sluj­nica de la bucătărie, va mai trece însă mult timp pînă cînd ea va seduce clasele populare, atît din cauza costului său ridicat, cît şi a neîncrederii în produsele conservate, în ciuda publi­cităţii masive făcute acestor produse.