De la traditia culinara la secretul lui Pastorel - Ileana Stana Ionescu

Anul Nou a venit peste mine pe cand admiram bucatele insirate pe masa din bucatarie, gata pentru a fi aduse cu fala in fata musafirilor. Si, nu stiu de ce, poate gandindu-ma la cele lasate in urma, mi-a venit in minte o istorioara pe care mi-a spus-o candva un pastor de zambete.

Povestea spune ca demult, tare demult, dar tot in luna lui ianuarie si tot cam pe o vreme ca asta, un oarecare Cezar, care avea mai tarziu sa devina cineva, a trecut Rubiconul si a pornit un razboi rostind vorbele ramase celebre "alea iacta est". Asta cred ca se stie deja. Ceea ce istoria insa nu a consemnat, dar mie mi s-a adus la cunostinta cu cea mai mare sinceritate, este ca, trecand prin fata casei sale, el a gasit scrijelite pe un zid cuvintele "Cesar maleb une". Se spune ca aceste vorbe, scrise de o mana ramasa inca necunoscuta, n-au putut fi intelese nici pana astazi. Poate reusim noi…

Pranzul ma gaseste in vizita. Acasa. Nu, nu la mine. E o confuzie. La actrita Ileana Stana Ionescu, care, cu generozitate - si o gramada de bunatati - , imi intretine confuzia si ma face sa ma simt ca acasa.

Inainte de a ma aseza, in clipele acelea cand gazda se ofera sa-ti ia haina si ti-o duce la cuier, cand ai nestingherit ocazia unica de a-ti arunca privirile curioase in jur, prinsesem cu coada ochiului cateva titluri din biblioteca ticsita a familiei. Pe mai bine de jumatate de raft se intindeau carti de bucate care mai de care. Amanuntul ma intriga putin si, tradand secretul oricarui musafir care s-a bucurat vreodata de acele clipe de libertate, intreb.

"Am inceput sa gatesc mai mult din curiozitate", raspunde si ma invita din nou sa iau loc. "Mie imi place foarte mult nu sa mananc pur si simplu, ci, mai degraba, sa savurez o mancare buna si bine facuta. Asa ca am facut o pasiune din a incerca sa descopar ce se afla in spatele preparatului pe care il primesc undeva la masa.

La inceput gateam din curiozitate

Apoi, pe masura ce am inceput sa cunosc lumea larga, am devenit foarte interesata de bucataria traditionala de oriunde, intalnita de-a lungul calatoriilor mele. Dovada ca pasiunea mea pentru bucatarie a pornit dintr-o curiozitate este si faptul ca am fost cucerita imediat de arta culinara orientala, spre exemplu, si care a avut, se pare, doza aceea de insolit capabila sa imi trezeasca aceasta dorinta de a o explora. Asa se face ca, in timp, mi-am facut si o biblioteca destul de serioasa de gastronomie.

Cand am terminat liceul, aveam foarte putine cunostinte de bucatarie. Nu stiam sa gatesc in momentul in care m-am casatorit. Am invatat dintr-o experienta in alta, mai ales dupa niste rateuri ingrozitoare. Cred ca iti dai seama ce inseamna sa vrei sa faci pilaf dintr-un kilogram de orez! Oricum, nici acum nu consider ca sunt o mare experta in bucatarie. Ceea ce stiu sigur insa e ca sunt o mare pasionata de arta culinara. Evident, prefer ca atunci cand ma apuc de gatit, majoritatea lucrurilor sa fie gata pregatite. Iar sotul meu, actorul Andrei Ionescu, ma ajuta mai mereu si ii si face placere. Asta nu inseamna ca am pretentia de a gati bine, dar sa nu ma duc la piata. Nu. Pur si simplu, in perioada asta, si care tine de ceva vreme, timpul nu imi mai permite sa ma ocup chiar de toate. Dar, oricum, trebuie sa recunosc ca e si mult mai comod atunci cand ai totul pregatit pe langa tine. Asa ma pot concentra exact pe aspectele care despart o gospodina buna de una proasta, modul in care prepari o mancare, dozajul… E o mare placere."

Sunt impresionat de bunatatile pe care le-a pregatit pentru a ma intampina si o declar.

"Intr-adevar, imi place sa impresionez prin ceea ce prepar si sunt in permanenta in cautarea de retete originale ca sa-mi "nimicesc" prietenele, in primul rand. Glumesc acum, pentru ca nu e o lupta asa deschisa intre noi, dar totusi… In orice caz, imi place cand ce pun pe masa impresioneaza, e apreciat de cei pentru care ai gatit si cred ca orice gospodina isi doreste asta.

Totusi si asta cred ca e o particularitate, chiar daca imi face o enorma placere sa gatesc, o fac numai acasa, in bucataria mea si cu "ustensilele" mele. Spre exemplu, desi ani la rand ne-am facut vacantele la 2 Mai, nu am gatit niciodata acolo, ci am lasat-o pe gazda noastra sa se ocupe. Imi place sa impresionez prin ce prepar, ce-i drept, dar numai atunci cand ma aflu in postura de gazda, numai pentru apropiati. Pentru mine asta cred ca e punctul cel mai important, sa fiu alaturi de cei dragi. De altfel, e unul dintre aspectele vietii mele care nici nu mai trebuie discutate. Viata mea familiala a fost si este o viata minunata. Sprijinul si posibilitatea de a impartasi bucuriile si infrangerile in familie sunt de neinlocuit. Te poti bucura si alina infinit mai mult alaturi de cel care iti este atat de aproape. Astfel, echilibrul dintre viata de teatru, care iti lasa putin timp pentru tine, si viata personala a fost, pot spune, perfect. Alte lucruri m-au rapit uneori de pe drumul pe care mi l-am propus. Frustrarea cea mai mare, de exemplu, de a nu putea exercita profesia fara nici un fel de economie de timp e unul din ele. In ultima perioada, cel putin, am facut niste slalomuri foarte obositoare pentru a putea impaca si una, si alta. Dar acum vad ca lucrurile s-au mai calmat. Sunt mai linistita, sper ca in noul an sa pot sa-mi vad de teatru in liniste si, nadajduiesc, inca ceva ani de-acum incolo."

Dar, sarind din vorba-n vorba, un gand nu-mi da totusi pace. Ce o insemna pana la urma "Cesar maleb une". Primul cuvant e clar. Dar in ce limba sunt celelalte? Unii spun ba ca-n greceste, ba ca-n latineste, altii, dar eu nu i-am auzit, ca sunt chiar in feniciana. Dar eu termin de mancat si exclam in romaneste "ce sarmale bune". Chiar asa, raspunde Pastorel!

"Consider ca teatrul nu se poate decat in limba materna. De aceea, n-am vrut niciodata sa raman in strainatate" Ileana Stana Ionescu - actrita

SARMALELE LUI PASTOREL

Ce gospodina nu stie sa faca sarmale! In foi de vita sau de varza, totul e sa stii cateva secrete. Iar daca nici de la Pastorel nu le-ai aflat pana acum, ca de la soacra, nici nu ma mir, atunci asculta la mine. Am invatat si eu de la ai mai destepti (sau macar mai batrani). Deci, te apuci sa faci sarmalele asa cum scrie la carte, in foi de varza. Dibacia in potrivitul umpluturii e ca are nevoie de multa ceapa calita, ca sa fie mai frageda si dulce. Dupa ce pui un rand de sarmale, presari putin zahar peste ele, si tot asa. Apoi, in loc de apa sau bors, se pune vin alb sec cat sa acopere totul. Incingi cuptorul si apoi lasi oala sa fiarba la foc mic. Ideal ar fi sa le prepari in mai multe randuri. Daca le pui la cuptor azi, le tii doua-trei ore, apoi le scoti si le mai pui si maine inca o ora. Important e ca inainte de a le servi sa le mai tii inca o ora in cuptor. Ma rog, asa zice Pastorel…

PlAcere Si pasiune

Eu incerc sa nu iau in seama o anumita conotatie a cuvantului "vedeta". Cred ca e doar o moda. Cand spun vedeta, consider ca esti recunoscut pe strada, salutat, intrebat de oameni ce mai pui la cale pe plan profesional. Iar conversatia pe care ti-o ofera un necunoscut de acasa pana la piata este o recompensa mare si care nu seamana cu nimic. Pastrand proportiile, se pot face paralele intre toate activitatile pe care un om e capabil sa le desfasoare. Eu socotesc ca orice se poate face pe lumea asta daca ai pasiune. Chiar si la galere te poti simti bine, daca iti plac marea si vaslitul. Sigur ca lucrurile nu pot fi comparate la modul absolut. Pentru mine, satisfactia pe care am gasit-o in teatru nu se poate asemana cu nimic. Cred in puterea teatrului de a educa, de a influenta pozitiv si de a trezi, in special in tineri, curiozitate si pasiune. Din pacate, nu este folosit cum ar trebui si se face dovada unei prea mari vulgaritati. Poate ducem lipsa si de o politica repertoriala solida. Totusi, eu pentru teatru am un sentiment aparte si sper ca nu voi fi inselata pana la sfarsitul zilelor mele.