De prin case adunate

E de ajuns numai un drum pînă la ţară, aşa am făcut şi eu, pentru ceva nou. Ceva care să-mi aducă o prospeţime, un parfum, un gust deosebit.

E de ajuns numai un drum pînă la ţară, aşa am făcut şi eu, pentru ceva nou. Ceva care să-mi aducă o prospeţime, un parfum, un gust deosebit.

Am ajuns în pragul serii, cît să pot vedea apusul în cîmpia nesfîr- şită, să inspire aerul amestecat al miresmelor de seară. Aerul de seară, la ţară, miroase a praf de ziuă fierbinte, a pămînt stropit din grădinile setoase, are adieri de cocini cu rîtani ce hăpăie cojile de pepene şi grăunţele, miros de păsări lacome, venite la boabele de seară, de apă stătută, de la raţele şi gîştele ce s-au bălăcit în balta improvizată din fundul curţii, a grajd cu vaci setoase şi dornice de muls, a staul de cîrlani rămaşi acasă, a porumboi proaspăt adus de gospodar pentru vite şi oi, a ciorbă acrită cu borş proaspăt, prăjeli cu untură, a mămăligă fierbinte, a vin rece, din sticla abia scoasă din cuibul de pămînt. Şi peste toate miroase a noapte răcoroasă cu aer curat, tăiat din cînd în cînd de cîte o pală de fum de vreascuri de la vreun gospodar care face mămăliga la pirostrii.

LA TANŢA ŞI LA VASILEAM AJUNS. Aici am pus la cale, cu o introducere de nu mai ştiu cite felii de pepene galben, dulce ca mierea, stins de mărgelele ţuicii de corcoduşe, prima parte a programului de a doua zi. Restul timpului, împărţit după cerinţe, a fost repartizat, în timp ce mîncam, cu mici întreruperi de bucăţi de carne scoase din untură şi încinse cît să-ţi alunece bine pe gît, mînjite în mujdei iuţit de ardeii focoşi, domoliţi de salata de roşii călduţe de dogoarea soarelui care le-a mîngîiat în vrej. Mai cu un vin, mai cu o cană de lapte bătut, după cum se cerea, am trecut la culcare, spre miezul nopţii, ca să ne sculăm devreme.

Numai că devreme a fost cînd vacile erau mulse şi duse la păscut, laptele fiert, toate animalele sătule şi mulţumite, iar Tanţa ne pregă- tise deja masa de dimineaţă. Ouăle ochiuri, brînza proaspătă, ceapa cît pumnul şi laptele bătut după dorinţă erau gata puse pe masă de mîinile fermecate ale Tanţei. Ne aşezarăm la masă şi, brusc, apăru ibricul cu ţuică, precum şintrebarea formală: “Coaptă?”, pentru a alunga greţurile nopţii şi a face loc ochiurilor. Cu burta iarăşi plină ne-am tîrîit mai mult către locurile de muncă. Eu în bucătărie cu Tanţa, ceilalţi care încotro.

Am spălat şase mere, le-am curăţat de coajă şi sîmburi, le-am tăiat felii, apoi le-am pus la fiert cu un litru de apă, conform indicaţiilor Tanţei. Cînd fructele s-au fiert pe jumătate, le-am strecurat şi separat. Într-un vas, la o cană de zeamă am adăugat un kilogram de zahăr şi am dat la fiert, pînă s-a legat bine, am adăugat fructele şi zeamă de lămîie, cît să-mi placă de acrişoară, am mai dat la clocot domol cît să mai scadă puţin şi, cînd am oprit focul, Tanţa vine cu două fire de indruşaim ca să-l bag în dulceaţă aşa, ca să-i dea un parfum deosebit. Mirosul fin, necunoscutşi atrăgător m-a captivat. Am pus planta în dulceaţă şi imediat capacul. La puţin timp, am scos firele parfumate şi am turnat în borcane dulceaţa încă fierbinte, cu miros minunat. Şi, uite aşa, dacă vrei, înveţi tot timpul!

Planta magică din ghiveci

Indruşaimul este o plantă aromată, ce poate fi cultivată şi în ghivece, pentru cei care doresc să o folosească mai des. În bucătăria mai veche se folosea cu succes la parfumarea lichiorurilor, a dulceţurilor şi gemurilor. Sub formă de pudră, ajută la aromarea aluaturilor sau la umpluturilor.