DEOSEBITĂ / Victima lăcomiei

De Sf. Nicolae nu petrec doar Nicuşorii, Niculinele, Nicoletele şi alţi Nici. Nu, petrec şi alţii, alăturaţi. Culmea este că tocmai colateralii petrec mai bine!

Ca de obicei, ser­băm sfinţii. Adi­că, pe cei de pe scara noastră, îi serbăm pe toţi! Şi, cum e Sf. Nicolae, mergem la Nicuşor sau mai nou Moş Ni­cu­şor, al Claudiei de la III, vecina Paveleascăi. Draga se înfiinţă la mine de dimineaţă ca să mă iscodească. Să ştie ce cadou am primit de la Moşu’, ce cadou a primit ea, la mine, de la Moşu’ şi să-mi dea ea cadoul primit de ea pentru mine de la Moşu’. Am făcut schimbul de cadouri de la Moşu’ la o cafea şi ne-am bătut capul să găsim un cadou pentru Nicuşor. Din prima am stabilit că nu putem să-i oferim femei. Ştiam că d-astea şi-ar dori, dar noi n-avem.

Deci, pulover nu, pijama nu, pentru că nu se cade, o cămaşă nu, pentru că nu poartă, tricou nu, pentru că erau nasoale, şapcă nu, pentru că l-ar face unii comunist, pălărie nu, pentru că ar arăta ca un interlop, bască nu, pentru că ar arăta ca un tractorist, o trusă de bărbierit ar mai merge, poate-şi rade smocul ăla scârbos de păr, care-ţi lasă impresia că are un herpes sub buza de jos. Cădem de acord în privinţa trusei. Şi ne gândim la ceva de mâncare. Dar ce să-i ofe­rim? Draga sări în sus şi fugi la ea. Curând îşi făcu apariţia radioasă şi-mi vârî sub nas o bucată se şorici cât ai face două opinci mărimea 45. Oripilată, am fentat-o rapid şi-am întrebat-o dacă vrea să-i facă opinci? Draga a început atacul şi mi-a turuit despre ce delicatesă aveam noi să facem din el.

PREPARĂM CADOUL. Ei bine, îndrumată îndeaproape de Draga, am pus pe masă o varză mică, un morcov, două cepe, o bucată de costiţă afumată, o legătură de pătrunjel, una de mărar, cinci căţei de usturoi şi orez o jumătate de cană. Am curăţat şi am ras morcovul, apoi am tocat cepele şi verdeaţa, Draga a tocat varza şi a făcut fideluţe din costiţă. Într-o cratiţă a opărit şoriciul. În alta am înăbuşit costiţa, orezul şi legumele, am dres de sare şi piper, am adăugat usturoiul tocat şi verdeaţa. Toate astea le-a îndesat Draga în şorici, dându-i formă de ruladă. L-a legat cu aţă şi l-a pus în tava cu puţin ulei, o cană cu vin, apă cât să-l acopere şi puţin usturoi cu un praf de sare. Deasupra i-a montat felioare subţiri de costiţă şi l-a dat la cuptor până s-a rumenit, a crescut frumos şi a scăzut zeama. La ora trei, cu trusa de ras şi cu rulada mirosind ameţitor pe platou, ne-am prezentat la Moş Nicuşor. Am fost întâmpinate cu urale şi amuşinări îndrăzneţe la cadoul Moşului, care zăcea într-un fotoliu răpus de o criză de ficat. Paul de la IV ne-a informat scurt că petrecerea continuă, Moşul fiind o victimă a propriei lăcomii, iar noi ne vom strădui să fim victime colaterale ale unei mese bogate, asta aşa, ca să se înveţe minte! Îl puparăm pe Moşul, care gemu izmenindu-se, ciocnirăm paharul în sănătatea lui şi ne puserăm pe serbat şi strigat cu ceilalţi La mulţi ani!.