Dominaţia junk-food-ului

Termenul junk-food este folosit pentru a descrie mîncarea produsă în masă, care are puţine ingre­diente sănătoase şi multe cu risc mare, cum ar fi grăsimile, zahărul, făina rafinată

Termenul junk-food este folosit pentru a descrie mîncarea produsă în masă, care are puţine ingre­diente sănătoase şi multe cu risc mare, cum ar fi grăsimile, zahărul, făina rafinată. În această categorie intră hamburgerii, shaorma, cartofii prăjiţi sau snack-urile, care sînt standardizate, produse în cantităţi industriale şi, în general, cu ajutorul maşi­nilor şi cu energie din combustibil fosil. Efectele lor sînt devastatoare pentru organism, ducînd la  obezitate, cancer, diabet sau boli cardiovasculare. Copiii sînt cei care devin foarte uşor dependenţi de junk-food. Preferinţele lor culinare se formează încă din burta mamei. Aşa că, dacă aceasta va consuma în timpul sarcinii mîncare junk-food, există posibilitatea ca şi bebeluşul să fie depen­dent de o astfel de alimentaţie. Aceste mîncăruri ar trebui complet ignorate, astfel încît copiii să fie obişnuiţi doar cu gustul mîncărurilor gătite, chiar dacă e mai uşor să cumperi un hamburger decît să prepari o supă. La chioşcurile din preajma şcolilor nu ar trebui să se mai vîndă produse junk-food, pentru că astfel copiii vor fi obligaţi să vină cu pachet de acasă sau să cumpere mîncare mai puţin dăunătoare.

Părerea unui antropolog

Antropologul american Sidney Mintz este o figură de marcă a an­tropologiei mondiale. Este specializat în antropologie caraibiană şi a publicat numeroase lucrări despre populaţia afroamericană şi lumea rurală, despre re­laţiile sociale de pe plantaţiile co­lo­nia­liste. El nu crede că toate mîn­că­ru­rile produse industrial sînt junk-food: “Uneori, aspectele negative ale mîn­cărurilor produse industrial nu sînt le­gate de ele în sine, ci de efectele pro­duc­ţiei lor asupra mediului sau de mă­sura în care producţia lor ar putea sărăci fermierii din ţări mai puţin dezvoltate ori de măsura în care producţia lor facilitează sau încurajează riscurile nutriţionale pe termen lung în consum”. Dă exemplul soiei, care este un aliment sănătos, dar transformat în ulei pentru prăjire devine nociv. Sidney Mintz consideră junk-food o “mîn­ca­re imorală”. Tot în această categorie el a introdus, metaforic, şi mîncarea pe care o irosesc cei care au prea mult, în timp ce alţii mor de foame. Aşa în­ţe­lege el maxima lui Brecht: “Mîn­carea precede moralitatea”.