Ziua de 24 februarie poartă în popor numele de “cap de primăvară”, în această zi putând fi observate primele semne ale primăverii. Mai mult, caracteristicile vremii din ziua de Dragobete (divinitatea populară care patronează această zi) pot desluşi câte ceva despre capriciile acestui anotimp.
Ziua de 24 februarie poartă în popor numele de “cap de primăvară”, în această zi putând fi observate primele semne ale primăverii. Mai mult, caracteristicile vremii din ziua de Dragobete (divinitatea populară care patronează această zi) pot desluşi câte ceva despre capriciile acestui anotimp. Ploaia este un semn foarte bun, căci anunţă o primăvară însorită şi bogată.
Dragobetele este prin excelenţă o sărbătoare a fertilităţii, căci sub ocrotirea lui se formează perechile, atât pentru păsări, cât şi pentru oameni. “Se împerechează toate păsările – puii şi cele devenite stinghere din cauza vânătorii sau a morţii, în cursul anului. Dacă nu se împerechează în această zi, rămân tot stinghere, până la Dragobetele din anul viitor.” (Muşlea – Bârlea – “Tipologia folclorului”) Se spune despre păsările care nu şi-au găsit încă perechea că vor umbla degeaba prin lume, că nu vor afla alinare şi vor muri de singurătate.
Ritualuri de primăvară
Flăcăii şi fetele merg împreună să culeagă primele flori, dar şi urzici. Odată plantele strânse, se încing hore şi petreceri cu bucate dintre cele bune. Cea mai importantă regulă, şi care arareori este încălcată, este ca toţi să glumească şi să râdă. Se crede că în felul acesta tinerii vor fi îndrăgostiţi tot anul. Cei care se ceartă vor rămâne singuri. Pentru a avea faţa proaspătă şi să fie drăgăstoase mereu, tinerele se spală cu zăpadă topită, având grijă să o adune dintr-un loc neumblat. Gospodarii încep lucrul pe câmp şi în gospodărie, deoarece orice treabă iniţiată acum este cu spor. “Din ziua aceasta cloştele se întorc la cuib, încep a cloci, iar vitele se întorc de la iesle, nu mai mănâncă aşa de mult; asemenea şi copiii se întorc de la mâncare şi oamenii mai umblă pe afară, nu mai mănâncă aşa de mult, ca iarna.” (Niculiţă – Voronca – “Datinele şi credinţele poporului român”)
Interesant este că în unele regiuni copiii poartă la gât un şnuruleţ din două fire împletite (alb şi roşu) pentru a fi protejaţi de soare. Fetele folosesc tot un astfel de şnuruleţ pentru a-şi lega la gât un bănuţ de argint.
Covrigei cu rahat
Ingrediente: 800 g făină, 150 g unt, 150 g zahăr,
30 g drojdie, 500 ml lapte, 4 gălbenuşuri, sare,
100 g rahat, 200 g fructe confiate, un ou.
Preparare: Laptele se încălzeşte. Se adaugă zahărul şi untul, apoi se lasă la topit. Când s-a omogenizat se ia vasul de pe foc şi se ţine puţin la răcit. Drojdia se lasă să crească într-un vas cu puţin lapte şi o linguriţă de făină. Într-un vas adânc se pune făina, se face o adâncitură în mijloc şi se toarnă maiaua şi laptele călduţ. Se adaugă pe rând gălbenuşurile şi sarea. Se amestecă bine, apoi se presară rahatul şi fructele confiate tăiate în bucăţele. Se frământă şi se lasă aluatul la crescut. Se formează covrigei, se ung cu ou bătut şi se aşază în tăvi tapetate cu foi de copt unse cu ulei. Se coc la foc potrivit.