Editorial - Reteta de suflet

Marea dificultate pe care o intampina comunitatile iudaice din Romania este numarul tot mai restrans al membrilor ei.

Marea dificultate pe care o intampina comunitatile iudaice din Romania este numarul tot mai restrans al membrilor ei. Si, oricat ar fi de riguros pastrate tabuurile si traditiile alimentare ale acestei etnii, nu este deloc usor sa transmiti mai departe retetele "cele adevarate" de gefilte fish (peste umplut), ciolent (fiertura de fasole si carne, pregatita la foc mocnit, in vase de lut, la cuptor), hremzli (un fel de turte pregatite din faina de pasca), latkes (clatite cu cartofi, care se mananca de obicei de Hanuka), ori sufganioturi (gogosi cu tot felul de umpluturi, care aromeaza mesele de Sabat).

E surprinzator, dar parca mai usor erau de impartasit retetele pe vremuri, cand nu putine au fost gospodinele (romance, ori sasoaice, ori…) care au insistat pe langa vecinele lor evreice sa le dea cutare sau cutare reteta. Am scris candva povestea Coanei Preotese (originara din Basarabia), care invatase cum se pregateste cea mai buna "stiuca umpluta" de la una dintre vecinele sale, membra a comunitatii evreiesti din Chisinau. E drept, asta se intampla pe la 1940.

Intr-un material publicat in nr. 2/2002 din "Studia Ebraica", Victor Godeanu vorbeste despre "Bucataria evreiasca - factor de civilitate in bucatariile romanesti", argumentand ca bucataria, in genere, joaca un rol important in relatiile interumane. Studiul cu pricina porneste de la ideea ca modul de a te hrani si bucatele pe care le pregatesti si le pui pe masa sunt adeseori un factor moderator intre etnii.

Tehnologii de preparare si denumiri de mancaruri trec "granitele" impuse de apartenenta la o etnie sau alta si conlucreaza la o "integrare" sui generis. Asta s-a intamplat in cazul bucatariei romanesti nu numai in privinta contactului cu gastronomia comunitatii evreiesti! E cumva cazul sa vorbim despre… musaca sau sarmale?

Bucatarie iudaica

Nu stiu sa existe in Bucuresti vreun restaurant cu specific evreiesc. Nici in tara nu am auzit sa fie… Stiu insa ca se mananca foarte bine la mesele comune din mai toate orasele unde comunitatea evreiasca mai are cat de cat substanta. Prin natura meseriei, mi s-a oferit sansa sa gust din bucatele traditionale evreiesti in preajma marilor sarbatori ale acestei etnii, precum Hanuka sau Pesah-ul. Cele cateva articole dedicate gastronomiei evreiesti in aceasta editie a Jurnalului de bucatarie nu se leaga strict de nici o mare sarbatoare a lumii iudaice. Sunt doar o poarta deschisa spre un univers culinar cu care bucataria romaneasca s-a aflat uneori intr-o interrelationare surprinzatoare. Dar despre asta vom scrie intr-o editie viitoare a publicatiei noastre. simona.lazar@jurnalul.ro