Fructul Domnului

Azi-noapte Iisus mi-a intrat in celula. O, ce trist, ce inalt era Christ! Luna a intrat dupa El in celula si-l facea mai inalt si mai trist. "Azi-noapte, Iisus…" - Radu Gyr

Un artist imprevizibil precum Tudor Gheorghe ne propune nu un spectacol, ci o emotionanta rememorare a unor fapte de viata si a expresiei lor artistice: suferinta detinutilor politici din 1941-1964 in inchisorile comuniste si sublima lor putere de a pacali timpul incet, bezna adanca si infometarea trupului.

"Cu Iisus in celula" este un eveniment necesar, ce descopera atat versurile pe nedrept uitate ale unor poeti care au petrecut ani grei in temnita, precum Radu Gyr si Nichifor Crainic, cat si versurile compuse de detinuti anonimi, tinute pana acum in intuneric. Nobila misiune pe care artistul-regizor si-a ales-o a fost indeplinita prin acest eveniment inedit: am asistat sau, mai bine zis, am participat, nu la inscenarea suferintei, ci la trairea ei. Autorii acestui crud, dar necesar si purificator experiment reusit, au fost Tudor Gheorghe insusi, impreuna cu formatia muzicala Gratia Ecumenica. De ce vorbesc despre cruzimea acestei seri? Pentru ca in cele aproape doua ore publicul este proiectat, fara patetisme inutile sau artificii regizorale, in atmosfera celulelor in care stau zidite fiinte umane, implorandu-L pe Dumnezeu sa le aduca salvarea si cerandu-I iertare pentru ca cedeaza nevoilor trupului, in rugaciunile lor cerand sa li se dea atat de vulgara hrana a trupului.

Cantarea bisericeasca si piesele de chitara compuse de Tudor Gheorghe nu sunt un simplu fundal pe care se joaca, direct si neconventional, o drama odata reala. In fapt, ele sunt forme de expresie a acesteia. "Sunt, Doamne, copt, pentru cules" este versul pe care nu il poti uita la iesire, pentru ca dezvaluie intr-o maniera coplesitoare sensul crestin al suferintei: omul ca fruct al lui Dumnezeu.

Ar fi de mentionat si intermezzo-ul propus intre cele doua parti ale recitalului: o ironica evocare a versurilor ce preamareau socialismul si realizarile lui epocale, acompaniat de ritmuri pionieresc-muncitoresti pe care cu totii dorim sa le uitam. Recitalul reuseste astfel sa evite patetismul gros, pasind cu discretie in lumea interioara a spectatorului, caruia i se deschid portile spre "bezna noptilor adanca", din care sute de detinuti au iesit luminati. Terifianta este evocarea pretului pe care condamnatii fara vina l-au platit: infometarea. Iar nesfarsita umilita careia i s-au supus este adanc incrustata in versurile pe care Tudor Gheorghe le scoate la lumina. "Satui de foame", martirii necunoscuti din inchisorile romanesti recunosc gratia divina: "Randunele la Jilava/ Si la Gherla, porumbei".

MIRODENII LITERARE

Un alt fel de carte de bucate. Unica in felul ei, dupa cum arata si cuvintele din deschidere ale parintelui staret de la Manastirea Caldarusani, Lavrentie Gata. "Lucrarea este o noutate pe piata de carte, iesind din tiparele obisnuite. Daca pana acum pe copertile cartilor de bucate ati intalnit numele unor calugarite, de data aceasta veti face cunostinta cu o colaborare pe cat de neobisnuita, pe atat de reusita. Munca in echipa a unui calugar si a unui mirean a facut posibila aparitia acestei carti…" Cei doi - a caror lucrare facuta cu multa credinta a dus la aparitia acesteia: "Carte de bucate manastiresti", aparuta la Editura Andreas - sunt parintele Dionisie Voinescu de la Manastirea Caldarusani si Mihaela Ion. Prima parte a cartii, conceputa de Mihaela Ion, este o initiere in misterele bucatariei manastiresti, ale carei minuni a avut bucuria sa le "guste", impartasindu-ne si noua taina bucatelor gatite acolo: "Blagoslovenia sau Binecuvantarea. Acesta este secretul." Cea de-a doua parte cuprinde retete "de post, de dulce, cu si fara carne" daruite noua de parintele Dionisie. Cartea se doreste a fi intru folosinta credinciosilor, atat pentru bucuria trupului, cat si pentru cea a sufletului. (Monica Andronescu)