Gastronomie - La masa cu dictatorii

Suntem curiosi sa aflam "dedesubturi" din viata cotidiana a regilor, a sefilor de stat, a personalitatilor, a dictatorilor care la vremea lor au marcat istoria.

Despre unele "personalitati accentuate", ale explozibilului secol al XX-lea (nu doar datorita inventiei lui Nobel), dictatori precum: Lenin, Stalin, Ceausescu, Fidel Castro etc. se stiu multe...

Despre placerile lor culinare si bahice, despre felul cum isi "tratau" oaspetii, oficiali sau neoficiali, se stiu mai putine. Vom arunca "o scurta ochire" in curtea Kremlinului. In Rusia, odata cu "revolutia", schimbarea a venit si in domeniu alimentatiei. La inceputul anilor ’20, bolsevicii mancau foarte simplu. Despre Lenin, "marele lor conducator", se spune ca se hranea la fel ca ceilalti "muritori" sovietici. Masa de pranz o lua la cantina. In ce consta meniul? O supa, "zeama lunga", casa (terci) de mei si ceai. Se intampla, uneori, sa ramana fara ceai sau zahar. Carnea si untul lipseau cu desavarsire. Consideratia pe care o da, insa, meseriei de bucatar era alta. Lenin afirmase ca "orice bucatareasa poate conduce un stat"?!

PRUDENTA. Stalin, urmasul lui Lenin, a readus, insa, la Kremlin ospetele. Se spune ca "o masa de gala era nu numai o bucurie pentru oaspeti ci si o adevarata incercare." De ce? Pentru ca Iosif Visarionovici isi imbata, la propriu, comesenii, chiar daca acestia erau diplomati sau conducatori ai unor partide comuniste din lume. Scopul era ca "intervievatii sa dea pe guse tot ce pipota lor nu ar fi grait la trezie". Asa a fost "lucrat", in mai 1939, ambasadorul Japoniei, care, fiind beat crita, a spus "verzi si uscate". In stare de inconstienta, nacialnicii "l-au servit pe tava" la vagonul de dormit, directia Tokio.

INTALNIRI. Un alt comportament a avut Stalin la intalnirile cu celebrii sai parteneri de coalitie, Roosevelt si Churchill. Era de o prudenta remarcabila. Astfel, la Yalta, in anul 1945, fiind gazda, ca un autentic paharnic, a probat, in fata inaltilor sai oaspeti, diferite marci de vin, coniac si sampanie, produse in Imperiul sovietic. (Georgia, Armenia si bineinteles, din Republica Sovietica Socialista Moldovenesca!). Churchill, notoriu in "aplecarea" sa pentru "esente tari" - whisky, coniac etc. - ca un bun cunoscator, a adus elogii coniacului armenesc. "Tatuca Stalin", bucuros ca "specatacolul" sau a avut efect, a promis sa satisfaca orice solicitare de coniac armenesc venita din partea primului-ministru al Angliei. Presedintele Statelor Unite ale Americii, ce avea o "constitutie fizica mai delicata", a apreciat "Sovietskoe sampanskoe".

PREFERINTE. "Generalissimul" Stalin, nascut in Georgia, adora sampania dulce, coniacurile gruzine si vinurile. Se spune ca nu neglija nici bautura traditionala votca. "Gura lumii" barfea ca simpatia lui Stalin pentru dr. Petru Groza s-ar fi datorat faptului ca la intalnirea dintre ei, Groza i-a oferit "o tarie" ardeleneasca. Dupa intaiul pahar baut de premierul roman cu dezinvoltura, asa cum se bea votca la rusi - "dintr-o inghititura", a comis fapta, in acelasi stil, si "iubitul conducator".

Constatand pe propria limba gradele bauturii, a fost impresionat de calitatea ei, dar si de barbatia romanului "la tarii".

Dintre preparate, Stalin prefera friptura de potarniche, cartofii copti si pelmeni (coltunasii cu carne).