Gastronomie - La masa englezului

Din notele de calatorie ale scriitorului Radu D. Rosetti, care a vizitat Londra la inceputul secolului al XX-lea, aflam ca nu exista popor pe lume sa manance mai mult decat cel englez.

Zilele trecute, dintr-un anticariat de pe Calea Mosilor, am cumparat o carte din anul 1908. Cuprinde note de calatorie ale lui Radu D. Rosetti. Formatul, punerea in pagina, litera folosita, dar mai ales firescul si bogatia de informatii a nararii m-au facut sa citesc cartea pe nerasuflate.

Tinta calatoriei scriitorului: Londra, considerat cel mai mare oras din Englitera, dar si din lume, dupa marturia sa. Oras intins pe o suprafata de 35.000 de hectare, intretaiat de opt mii de strazi si cu o populatie de sase milioane, se aprecia "sugubat" de catre publicistii care au vizitat Londra ca aici "traiesc mai multi scotieni decat in Edimburg, mai multi irlandezi decat in Dublin, mai multi evrei decat in Palestina si mai multi catolici decat in Roma".

ABUNDENTA. Cum, cu ce si unde se ospata calatorul odata ajuns la Londra? In restaurantele hotelurilor sau in pensiuni. Radu D. Rosetti face o descriere exacta, uneori malitioasa: "... pentru 17 silingi pe zi am dreptul la doua mese. Dejunul, lunchul cum il numesc ei, nu se socoteste in pensiune. Dar ce mese! Nu exista popor pe lume sa manance mai mult decat cel englez. Ascultati ce-nghite numai dimineata la breakfast (un fel de cafeaua noastra cu lapte): oua, peste, branza, miere si doua-trei cafele cu lapte sau ceaiuri, toate insotite de halci considerabile de paine cu unt. Intre 12-3 p.m., operatia se repeta, adica se ia dejunul compus iar din biftece, rosbifuri, branza, prajituri si cafea. Nu se simte bine englezul daca nu i-a la cinci un the five o’clok tea, cand da gata intr-un sfert de ceas cel putin doua ceaiuri cu o duzina de plumb-pudding".

Cu ce incheie englezul ziua? Cu un pranz in regula - remarca autorul - dinneul reglementar, compus din trei-patru feluri, la care oxtail-supe cu sosul iute - turnat de altfel pe toate mancarurile - nu lipseste. Se intampla uneori, chiar daca era trecut de miezul noptii, sa mai "supeze sanatos".

OBICEI. Cand vin la masa, englezii se imbraca ca pentru bal: barbatii in smockinguri negre si cu pantofi de lac, iar doamnele in rochii scumpe decoltate. Un amanunt pitoresc: nu isi invita cu-noscutii la masa, acasa, ci doar la restaurant. Daca ai ajuns mai devreme chiar si cu cinci minute, ai comis o mare greseala. In schimb, daca intarzii, nu e nici o suparare.

Cu toate ca se mananca asa mult, Radu D. Rosetti afirma ca "in afara de carnuri, pentru orice strain mancarea n-are gust. Legumele nu sunt oparite cu unt, ca la noi, ci fierte numai in apa. O observatie pe care am facut-o e ca din cauza enormei consumatiuni de carne mai intotdeauna englezul e la masa congestionat".

ROSBIF

In vremea sederii sale la Londra, Radu D. Rosetti s-a intalnit cu prietenul sau Gheorghe Moroianu, in vremea aceea atasat comercial al guvernului roman. Ca sa-si perfectioneze limba lui Schakespeare, Moroianu statea intr-un "boardinghotel" de cea mai englezeasca speta, mentioneaza autorul. Cel mai curios lucru era ca manca dintr-un "rosbif" o saptamana intreaga: luni - rosbeaf cald, marti - rece, miercuri - cu sos, joi - saut..., vineri - pann..., sambata - tocat, iar duminica o lua de la capat. "Rosbiful", in engleza roast beef, este friptura preferata a britanicului , nu doar a englezului. Se prepara din carne de oaie sau de vita si se serveste, de obicei, cu cartofi la cuptor.