Cum o fi cu carnatii astia din Nürnberg? Trebuie storsi, jupuiti, taiati pe lung ori in felii? Intrebarea ma rodea ca un pantof prea stramt, in timp ce priveam, pe dreapta si pe stanga strazii comerciale, la rumenele vanzatoare de Weisswurst, carnatii albi din Nürnberg, gata parca de tavalit prin aluaturile despicate ademenitor ca niste cearsafuri de gospodarie rustica. Cum o fi cu carnatii astia din Nürnberg? Trebuie storsi, jupuiti, taiati pe lung ori in felii? Intrebarea ma rodea ca un pantof prea stramt, in timp ce priveam, pe dreapta si pe stanga strazii comerciale, la rumenele vanzatoare de Weisswurst, carnatii albi din Nürnberg, gata parca de tavalit prin aluaturile despicate ademenitor ca niste cearsafuri de gospodarie rustica.
Eram la Nürnberg si frigul ma tragea mai aproape de masinile de prajit carnati, reflex care ma facea solidar cu intreaga specie umana. Trebuie sa spun insa ca in fata ochilor mei nu se pregatea orice fel de carnat - ci Weisswurst, varietate alba, specifica acestui oras bavarez, unde, ca prin minune, casa lui Albrecht Dürer a scapat de bombardamentele celui de-al al doilea razboi mondial.

PUTINA ISTORIE. Vechi de aproape 1.000 de ani, Nürnberg a fost, pana la 1427, resedinta Hohenzzolernilor. Disputat de Prusia si Bavaria - aceasta din urma il anexeaza la 1806 - , orasul a avut un pronuntat caracter comercial, dar si o latura culturala si universitara importanta (inca din 1622 vechea Academie Altdorf devenise universitate). Agreat de regimul nazist, Nürnberg este survolat si atacat de aviatia aliatilor, orasul vechi fiind distrus in proportie de 90%. Este meritul locuitorilor sai de a-l fi refacut in intregime dupa 1950. Si tot dupa razboi aici, in cel mai "ranit" oras al Germaniei, s-a tinut si celebrul proces al criminalilor de razboi.

LEGENDA WEISSWURST-ULUI. Trec dintr-o parte in alta a orasului, peste Podul Carnii - Fleischbrücke - , vizitand cele doua biserici-emblema: Sf. Sebald si Sf. Laurentiu. Si pe la orele amiezii, ma invrednicesc de o portie de trei weisswursti pe o felie de paine imensa, pe care i-am savurat lent, de parca urma sa-mi petrec tot concediul la Nürnberg. N-ar fi fost rau, pentru ca ma simteam in stare sa mananc de trei ori pe zi cate trei carnati bavarezi. N-ar fi fost rau si pentru ca m-as mai fi intalnit cu Johann, un personaj vesel care mi-a tinut companie pe banca din fata catedralei pe jumatate acoperita de schelele restauratorilor. De la el aveam sa aflu ca, de ani buni, in orasul lui se duce o polemica in jurul carnatilor. Traditionalistii acestui produs german omologat in Uniunea Europeana spun ca maniera corecta de consumare a wurstului alb bavarez presupune o tehnica apropiata de supt. Zgomotul pe care-l faceau buzele lui Johann in jurul carnatului m-a facut repede "intelept": asadar, mi-am spus, germanii nu renunta la traditiile gastronomice, oricat de mult si-ar putea dezamagi, prin felul de a manca, vecinii de granita, pe francezi, la o adica.

Adevarul este ca, la Nürnberg si in toata Bavaria, carnatul alb e inconjurat de legenda si e respectat mai mult ca orice alt produs similar german. Interesant este ca s-a preparat prima data in secolul al XIV-lea de taranii care aveau pamant numai cat sa intretina o vaca de lapte. Vacile albe bavareze. Carnea celorlalte juninci sacrificate era taiata, amestecata cu sare si apa si bagata in mate. Weisswurst, "carnat alb" - denumirea lui tocmai de la culoarea vacutelor vine! De atunci, cu timpul, in carnatii acestia s-a mai adaugat carne de porc, grasime, mirodenii, ca sa imbunatateasca gustul si sa poata sta chiar si pe masa receptiilor oficiale. Johann mi-a spus ca weisswurstul nu se mananca la intamplare. Zilnic, milioanele de carnati se supun celor mai constante si bizare obiceiuri, de la momentul zilei cand se ia prima gustare la taierea painii si, in fine, la mestecarea si inghitirea carnatului dupa procedeul descris, pentru a percepe maxima savoare. Impatimitii de weisswurst spun ca e nevoie in farfurie de trei bucati (nici doua, nici patru) si ca acestea trebuie mancate obligatoriu pana la amiaza. Obiceiul dateaza din epoca in care oamenii nu inventasera frigiderul si tot ce era proaspat trebuia consumat repede. Cu Johann, "inventariind" povestile weisswurst-ului, am inteles in ziua aceea ca oamenii se pot imprieteni gustand din acelasi fel de mancare si ca gastronomia are calitatea de a-i face pe oameni mai buni si mai toleranti. "Da, dar sa-i vedeti cum se si cearta, tot de la carnati, pentru ca la noi, la germani, felul in care cineva mananca un wurst spune multe despre personalitatea sa...", ma completeaza Johann, care tocmai terminase de mancat si-mi intindea o mana unsuroasa, dar calda pentru acest sezon. Auf wiedersen, Johann!

In fond, dupa carnati n-ar fi rea o bere, mi-am spus odata ramas singur, avantandu-ma spre unul din numeroasele restaurante din Nürnberg. Cu cele aproximativ 1.400 de braserii, adica 40% din cate exista in lume, Germania produce 100 de milioane de hectolitri de bere pe an sub mii de marci si apelatiuni diferite. Iar daca germanul consuma 150 de hectolitri de bere pe an, bavarezul isi adjudeca 240 de litri! Mai mult de 70% din braseriile Germaniei se afla, de altfel, in Bavaria, iar cea mai veche dateaza din 1293.

JUCARII COMESTIBILE. Nürnberg, orasul in care se simtea bine Hitler si in care Aliatii au desfasurat procesul nazismului, e renumit pentru jucariile sale unice in lume. In timpul regelui Carol I al Romaniei, seful cancelariei, Eugen Buchman, nota ca la Craciun Casa Regala aducea podoabele pentru pom de la Nürnberg. "Erau cele mai frumoase pe care le vazusem vreodata" - scria acesta. De 600 de ani, viata cotidiana si economica in Nürnberg se desfasoara, traditional, in jurul jucariilor. Pana in secolul XX, ele se lucrau manual. Astazi, Nürnberg ramane cel mai mare producator de jucarii din Europa. Dar jucariile inseamna, totodata, o placere gustativa pentru cei care vor sa vada gastronomia integrata in universul copilariei. Astfel, la Nürnberg aflam celebra Lebkuchen, turta dulce care a facut celebru orasul jucariilor, al carnatului alb si al berii bavareze. Povestea lui Hansel si Gretel este reiterata de sute de mii de ori in magazinele specializate, care ofera chiar si spectacolul construirii unei case din turta dulce de catre copii. Lebkuchen se face in principal din miere si faina, iar reteta ei am sa v-o scriu separat, alaturi de secretul prajirii weisswurst-ului - doua specialitati culinare care m-au cucerit la Nürnberg si pe care nu le pot uita.

ALBRECHT DÜRER Nascut intr-o familie cu 18 copii, Albrecht Dürer (1471-1528) si-a deschis in casa natala din Nürnberg un atelier de gravura. Debuteaza in arta ca autor complex, captivat deopotriva de acuarela si pictura. Deschiderea lui spirituala si imaginatia l-au ridicat dincolo de conditia de pictor la rangul de teoretician si umanist. Dürer se inrudea astfel si cu Erasmus si cu Da Vinci. "Adam si Eva" (foto) este o gravura in piele executata la Nürnberg si Venetia, fiind o reprezentare a pacatului originar.

LEBKUCHEN Pentru opt persoane este nevoie de doua cani cu miere, cinci cani cu faina, trei sferturi de cana cu migdale intregi, o lingurita cu praf cu vanilie, trei sferturi de cana cu fructe confiate, o jumatate de lingurita cu drojdie. Pentru glazura cu oua sunt necesare doua albusuri, o ceasca cu zahar candel, o ligurita cu suc de lamaie. Se incalzeste mierea. Se adauga toate ingredientele si se amesteca pana la obtinerea unei paste. Pe o suprafata presarata cu faina, se ruleaza pasta, se decupeaza in figuri de poveste si apoi se coace 20 de minute. Se prepara glazura amestecand albusurile pana la consistenta unei spume. Se adauga zaharul si lamaia, amestecand in continuare, obtinand un amestec subtire. Se scoate aluatul si se cufunda figurile in pasta formata. Turta dulce se poate pregati cu destul de mult timp inainte de evenimentul la care va fi servita. Ea are calitatea de a se conserva foarte bine in cutii metalice. WEISSWURST CA LA NÜRNBERG Numit "carnat alb", din cauza culorii lui deschise, Weisswurstul e un carnat din carne de porc si de vita amestecat cu patrunjel tocat si mirodenii si legat cu ou. Unii macelari adauga cap de vita, pentru gelatina. Acest carnat se serveste cu mustar dulce si cu o halba de bere. La barbecue, se fac trei-patru taieturi cu un cutit, in diagonala, pentru a evita ca umplutura sa explodeze. Se frige pe toate partile pana cand devine auriu. Se serveste cu paine germana, cu mustar sau un sos de hrean. E delicios si cu cartofi prajiti germani (bratkartoffel). Secretul bucatarului: pentru a obtine o coaja nemaipomenit de buna, se acopera carnatul cu lapte timp de 10 minute; se da apoi prin faina si se coace in cuptor cu putin ulei.