Gin aristocratic

 

 


 

 

Ah, petrecerile zgomotoase din anii 30... femeile cu bucle clar conturate, cu fuste de lungime medie si cu o floare in piept danseaza foxtrot. O atmosfera plina de ingrediente: muzica, soapta, barfa, ras, toate condimentate cu un miros usor intepator de gin tonic si de tutun. In mana fiecarui oaspete sta un pahar conic plin cu o apa stravezie in care pluteste nestingherita o maslina. Martini, unul dintre cele mai populare ginuri, inca de atunci era considerat o bautura de clasa. Ginul insa nu intotdeauna a fost bautura inaltei societati. Ba chiar a avut momente in istoria lui cand era mai ieftin decat berea si alina sufletele soldatilor britanici. Dar si mai inainte ginul era considerat medicament.  

In Olanda, in jurul anului 1650, medicul Sylvius a inventat o licoare pentru boli de rinichi. El folosea spirt din grau aromatizat cu ienupar. Medicamentul a fost numit genever, din cuvantul frantuzesc care insemna ienupar. In timp, numele s-a scurtat, devenind gin. Cam in 1689, sa bei gin era mai sigur decat sa bei apa, de aceea producerea a fost incurajata, iar pretul a scazut. Ginul devenise bautura saracilor.  

Apa tonica a fost inventata si ea in scopuri medicinale. De altfel, chinina, un ingredient din apa tonica, prevenea malaria. Deoarece apa tonica nu avea un gust foarte placut, soldatii britanici au combinat bauturile si a iesit ginul tonic. In secolul al XIX-lea, bautura devine populara printre aristocrati si era servita la cluburile de gentlemeni. Gustul ei se schimba, devenind mai rafinat si mai sec. Tot atunci, ginul a inceput sa fie combinat cu alte bauturi in cocteiluri, ajungand deliciul femeilor. Anii 90 readuc in moda vechea bautura a aristocratiei engleze.  

Gin tonic roz

Ingrediente: 200 ml gin, 500 ml de apa tonica, o picatura de Campari Bitters, o felie de lamaie.   Preparare: In patru pahare se toarna cate 5o ml de gin si 125 ml de apa tonica, se pun cubulete de apa tonica inghetate. Se amesteca bine si se pune un strop de Campari, pentru mai multa aroma si culoare. Se orneaza cu o felioara de lamaie, care este pusa despicata pe marginea paharului. .   SFAT  Pentru prepararea unui gin tonic, se cere respectarea unor reguli. Se alege un gin de 40 grade. Este de dorit sa nu se puna cuburi de gheata in bautura, diluand gustul. Exista insa un truc foarte bun. Se pune la inghetat apa tonica si se fac cuburi din aceasta apa. Paharul in care se toarna ginul trebuie sa fie racit.

.

.

 

 

Vin cu arome de vara Cand frigul devine obisnuinta, nimic nu poate fi mai placut decat un Riesling dulceag, care miroase a fructe din gradina buncii. Vara nu mai pare asa indepartata cand simti gustul piersicii si al pepenelui galben alintand cu finete gura. Poate fi servit la salata de fructe, la sushi, la mancare thalilandeza, gratar de porc cu sos de fructe. Se crede ca in 1775 un mesager care venea in Rheingau sa duca ordinul de a incepe culesul a fost jefuit pe drum. Pana a ajuns el, strugurii au inceput sa se strice. Astfel vinul care a iesit a fost foarte dulce. Strugurii au o calitate uimitoare. Ei dezvolta niveluri inalte de dulceata, dar isi pastreaza aciditatea. Aceste calitati ii permit sa fie un vin care se matureaza foarte bine.