Gin… efervescent

În 1955, Henry Giboulet, creator de arome al uneia dintre cele mai vechi şi exclusiviste case de parfumuri franceze, a creat pentru Grace Kelly, frumoasa actriţă americană ce va deveni după doar un an prinţesă în Monaco, un parfum cu nume efervescent: Gin Fizz. Note seducătoare de bergamotă, lămâie, mandarină, ienupăr, flori de portocal, trandafir, iasomie, mosc şi crin, inspirate de un cocteil celebru în acea vreme, întâlnit în mai toate barurile pariziene. Parfumul a făcut istorie şi, chiar dacă a trecut mai bine de jumătate de secol de la crearea sa, este din nou în vogă. Acelaşi lucru se poate spune şi despre cocteilul care l-a inspirat.

Gin Fizz a apărut pentru prima dată în barurile din New Orleans în prima jumătate a secolului trecut. Era extrem de uşor de pregătit şi cu un efect maxim, ţinând cont de cererea uriaşă. Într-un shaker se amestecau 50 ml gin, sucul de la o jumătate de lămâie, o linguriţă de zahăr şi două cuburi de gheaţă. Se turna într-un pahar, se completa cu apă minerală şi se decora la sfârşit cu o feliuţă de lămâie. Acest cocteil este varianta mult simplificată a altuia, la fel de celebru: Ramos Fizz. Spre sfârşitul secolului al XIX lea, Henry Ramos, din acelaşi New Orleans, a avut strălucita idee de a combina gin, suc de lămâie şi de limetă, zahăr, frişcă, esenţă de flori de portocal (un ingredient folosit în special în bucătăriile mediteraneană şi orientală pentru prepararea deserturilor) şi apă minerală. Cocteilul devenise atât de faimos încât Ramos a fost nevoit să angajeze nu mai puţin de zece barmani care să se ocupe exclusiv de prepararea lui.

Popularitatea băuturii Gin Fizz a dus la apariţia unor multitudini de variante, care au primit nume care de care mai atrăgătoare. Silver Fizz are în plus printre ingrediente albuş de ou, ceea ce face ca băutura să capete o textură cremoasă. Într-un shaker se puneau cuburi de gheaţă, câte o jumătate de lingură de zahăr şi de suc de lămâie, un albuş şi 50 ml gin. Mulţi barmani folosesc astăzi praf de albuş de ou, fiind considerat mai sigur decât albuşul proaspăt. Se amesteca foarte bine, apoi se turna într-un pahar. Se adăuga foarte uşor apa minerală şi se mai amesteca încă o dată. Golden Fizz este varianta ceva mai colorată, căci în loc de albuş se foloseşte gălbenuşul. Royal Fizz poate fi considerat un cocteil complet, căci este adăugat oul întreg. Cele mai tentante rămân însă Diamond Fizz, căci se toarnă şampanie în loc de apă minerală (se transformă astfel într-o băutură potrivită în timpul petrecerilor) şi Green Fizz, numele provenindu-i de la lichiorul de mentă care se toarnă în compoziţie.

Indiferent de versiunea pe care o veţi alege, trebuie să ştiţi că ginul, principalul ingredient, este bănuit că poate da o doză mare de curaj celui care-l încearcă. Efectul a fost testat în război, adevărat că în trecutul îndepărtat, tocmai în secolul al XVI-lea. Se spune că soldaţii englezi l-au descoperit în Olanda, în timpul confruntărilor cu armata spaniolă. Pentru că îi îmbărbăta, soldaţii luau câte o înghiţitură de gin înainte de a porni atacul. Mai târziu, o dată cu trecerea anilor, ginul se va vinde în farmacii, considerat a fi un tratament bun pentru un număr foarte mare de boli. O reţetă foarte plăcută, într-adevăr!