Grăul, "arborele de păine" al romănilor

Rareori mi-a fost dat să intălnesc oameni a căror poveste de viaţă să se confunde pănă intr-atăt cu istoria instituţiei pe care o reprezintă. Răzvan Ciucă este unul dintre aceşti oameni rari

Rareori mi-a fost dat să intălnesc oameni a căror poveste de viaţă să se confunde pănă intr-atăt cu istoria instituţiei pe care o reprezintă. Răzvan Ciucă este unul dintre aceşti oameni rari, pentru care bobul de grău este un miracol, o metaforă, dar şi o frumoasă realitate. Despre devenirea unui aşezămănt cultural unic in Romănia - Muzeul Naţional al Agriculturii - l-am convins să ne vorbească sămbătă, 8 septembrie, de Săntămărie, la Bucureşti, la Tărgul de Păine. "Muzeul işi are inceputurile acum 40 de ani, cănd am adus primele pluguri. Ulterior am cumpărat şi alte piese care vorbesc despre istoria tehnologiei agricole in Romănia, insă abia in 1990 am primit dreptul de a funcţiona, oficial. Expoziţia am deschis-o pentru public in 1996, intr-o zi de Bunavestire, ceea ce noi am considerat a fi un semn foarte bun, căci Muzeul Naţional al Agriculturii este astăzi nava amiral in acest domeniu, adunănd o mulţime de trofee din ţară şi din străinătate. Anul acesta, tot de Bunavestire, la Geneva, am primit Premiul pentru tehnologie şi calitate la un tărg organizat de Clubul Mondial al Oamenilor de Afaceri".

Povestea ţestului

"Este povestea unui procedeu de a face păine care s-a păstrat in aceste ţinuturi de circa două mii de ani", ne spune Răzvan Ciucă. "Vedeţi aici un fragment de ţest roman. Specialiştii spun că Europa se intindea pănă acolo unde acest tip de cuptor a funcţionat şi incă funcţionează. Dincolo este altceva, altă cultură. Interesant este că există şi astăzi, in Romănia, insule (sate, comunităţi) unde incă se păstrează tehnica şi credinţele legate de ţest". Despre "ţestul roman" ne-a desluşit mai multe muzeograful Aurel Strămbeanu: "In trecerea soldaţilor romani spre Dacia, prin teritoriile unde se află acum Albania, Macedonia şi chiar nordul Greciei şi Bulgaria, ei purtau cu ei, printre alte obiecte şi ustensile, ţestul. Era baza bucătăriei lor de campanie. Se făcea din piatră, aşa cum este şi acesta, vechi de 300 de ani, descoperit in zona Hunedoarei. La ţest ei pregăteau şi păinea, şi fierturile de carne sau legume."

Cununi de seceriş

Grăul - sau, cum il numea cineva, "arborele de păine al romănilor" - a avut dintotdeauna locul său aparte in cultura şi ritualurile neamului nostru. Bobul de grău are incrustat pe el chipul lui Dumnezeu, iar spicul e folosit adeseori in ritualuri. Ultimele spice se păstrau "in mănunchi sau in diverse alte forme orănduite, purtănd diverse denumiri, precum: struţ, cunună, buzdugan, peană, cruce şi barba lui Dumnezeu sau barba popii, lăsate mai intăi pe ogor, iar mai apoi aduse in gospodărie, păstrate in casă, lăngă icoană sau duse in biserică la sfinţit", cu scopul de a spori belşugul casei şi a aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru recolta anului.

Citește pe Antena3.ro

Timp de 12 ani, medicii i-au spus unui norvegian că este gras și i-au dat Ozempic. Avea, de fapt, o tumoare de 27 kg în abdomen 

Drumul bobului de grău

"Ne-am oprit doar la o secvenţă din drumul păinii, care este lung şi dramatic", ne-a declarat Răzvan Ciucă. "Am adus aici o serie de utilaje pentru nevoile gospodăreşti, folosite pentru treierat, semănat, vănturat. Unele sunt foarte bătrăne. De exemplu, o sanie cu cremene, unealtă pe care o foloseau grecii in Antichitate, dar şi treierul de piatră, o moară de lemn de vănturat… Dacă veniţi la Slobozia, veţi vedea acolo un spectacol incredibil, de la pietre de moară, la locomobile englezeşti şi tractoare nemţeşti!"

Ţăranul-nobil

Despre Tărgul de Păine de la Bucureşti Răzvan Ciucă ţine să precizeze că Muzeul Naţional al Agriculturii se numără "printre «naşii» lui, după prima ediţie rezultănd şi o carte pe care noi am numit-o «Păinea de neamul romănesc». «De neamul romănesc» sună ca un titlu nobiliar, nu? Eu consider că suntem un neam nobil, incoronat cu o cunună de spice de grău". Destinul ţăranului romăn, acest nobil al pămăntului?… "Să măngăie plugul, să privească lanul aurindu-se, să ia in palmele calde bobul de grău, să ştie cum să frăngă păinea".

"Drumul păinii este mai mult decăt o aventură pe care fiinţa umană şi-o poate asuma. De la moartea bobului de grău pănă la păinea pe care o pui pe masă - vorbim despre ritual, despre tehnologie, dar şi despre foarte mult suflet. Aşa cum spunea Apostolul Pavel, ai nevoie de trei lucruri: credinţă, nădejde şi dragoste"

Răzvan Ciucă,manager Muzeul Naţional al Agriculturii, Slobozia