Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Musacaua este unul dintre preparatele tradiționale din bucătăria grecească. Dar este diferită de cea cunoscută cu același nume în România. De fapt, sunt mai multe țări care au rețete tradiționale de musaca, diferențele fiind de la o zonă la alta, în funcție de specificul culinar local. Există și variante de musaca vegetală, în mai multe versiuni. Tot cu mai multe variante este și celebrul sos tzatziki, pe care-l regăsim, sub diverse forme, în bucătăriile orientale. La fel gyros sau souvlaki, dar acestea din urmă ar putea fi la originea celor orientale, conform unor atestări documentare.
În bucătăria tradițională grecească, musacaua se face cu dovlecei, pe lângă vinete și cartofi. Grecii consideră că dovlecelul o face mai gustoasă, iar în rețetele tradiționale sunt și câteva secrete, cum ar fi carnea tocată amestecată cu lapte, pentru musaca. Bucătarii spun că laptele o frăgezește. Ceva similar există și în bucătăria italiană, la prepararea sosului pentru spaghetele bolognese. Pentru musacaua grecească, se coace mai întâi fiecare ingredient, astfel încât la final este mai puțin uleioasă, iar în carnea tocată se adaugă morcov, care-i conferă dulceața de care are nevoie.
Cuvântul „moussaka” provine din arăbescul „musaqqâ” - însemnând umezit sau înmuiat. Denumirea acestui preparat provine din cea grecească, de unde a fost împrumutată rețeta care apoi a fost adaptată la specificul bucătăriei locale. Nu s-a putut stabili cu certitudine locul de proveniență al musacalei, dar se poate presupune că rețeta ar fi venit din țările arabe, de unde au fost aduse în Europa și vinetele - care reprezintă un ingredient principal.
Variante arabe, turce și balcanice
În afară de Grecia, regăsim diverse rețete de musaca în Egipt, Turcia și Orientul Mijlociu, în România și în Balcani, dar și în Ucraina. În gastronomia țărilor arabe, musacaua se mănâncă rece, fiind asemănătoare cu o salată care are ca ingrediente principale vinetele și roșiile. Dar există și o variantă din Arabia Saudită, „muṣagga‘a”, care se mănâncă fierbinte. Diversele feluri de musaca pot fi preparate doar din vegetale sau pot conține și carne tocată.
Versiunea greacă seamănă destul de mult cu cea din România, baza fiind straturile de vinete și carne tocată. Este acoperită cu un sos bechamel și se prepară prin coacere, în cuptor. În istoria gastronomiei a rămas ca rețetă atestată documentar cea a unui bucătar grec, Nikolaos Tselementes, din anii 1920, care a adăugat, din bucătăria franceză, un strat de sos bechamel. Cartea de bucate scrisă de Tselementes include și o versiune de post (vegetariană), cu vinete tocate în loc de carne.
Iaurtul grecesc dă specificul național
Și Tzatziki, celebrul sos grecesc din iaurt gras, castraveţi, usturoi şi ulei de măsline, are o istorie veche și influențe culinare orientale. Există similitudini cu preparate similare din Levant, Orientul Mijlociu, Turcia și Bulgaria. În limba turcă există denumirea „cacık”, o combinație de iaurt și castraveți pe care o regăsim și în zona balcanică. Preparatul similar din Bulgaria este o supă rece făcută din iaurt şi castraveţi. În unele zone, iaurtul se combină cu apă, iar sosul este mai subțire, însă varianta grecească presupune un sos mult mai consistent. Se poate mânca pe pâine, în salata grecească sau chiar cu musaca.
Un alt preparat faimos din bucătăria grecească este Gyros, căruia i s-a desemnat și o zi mondială, la 1 septembrie. Denumirea provine din cuvântul grecesc „gheereezo”, care înseamnă întoarce, întoarcere, inversare. Gyrosul se prepară din felii subțiri de carne, de miel, porc, vită, pui, curcan sau chiar pește combinate cu roșii, ceapă, salată verde, iaurt gras și sos tzatziki, iar în unele rețete se adaugă și cartofi prăjiți și un sos fierbinte.
Carnea în pâine, menționată de antici
La fel ca în cazul celorlalte preparate tradiționale grecești, proveniența rețetei de Gyros este tot din țările arabe, ajungând în Grecia cel mai probabil pe filieră turcă – unde există kebab, o variantă a arăbescului shawarma. Din versiunile turcești și arabe lipsește varianta care conține carne de porc, dar rețetele orientale au și ingrediente și mai ales condimente care au dispărut din rețetele grecești, datorită specificului local. Totuși, influența culturală ar putea fi și în sens invers, de la greci la turci și arabi, dat fiind faptul că în unele texte din antichitate este menționată o mâncare ce constă în pâine umplută cu carne.
La fel, despre Souvlaki se poate presupune că a influențat gastronomia orientală, pentru că este un preparat despre care există dovezi istorice din Epoca Bronzului. Denumirea provine din cuvântul grecesc „souvla,” care înseamnă „spiță”, pentru că preparatul are origini din antichitate, când carnea era așezată pe spițe și gătită la foc deschis. Astăzi, souvlaki este un simbol al bucătăriei grecești, dar regăsim preparate similare și în bucătăria arăbească, unede carnea este preparată mai întâi cu un sos care conține multe condimente specifice acestor țări.
Pe lângă faptul că acest fel de mâncare este descris și în textele lui Homer, arheologii au găsit, recent, pe insula Santorini, cea mai veche tavă de Souvlaki cu țepușe din istorie, datând din epoca bronzului. Au fost găsite mai multe care datează din cultura miceniană.
