ROMANIA CULINARA - CRAIOVA, JUDETUL DOLJ
"Important este ca acest pamant care miroase romaneste sa nu dispara niciodata din sufletul nostru", isi incepe vorba doamna Aurelia Popescu-Preda, vicepresedinta Fundatiei Satul romanesc - Mileniul III. "Important este sa incercam sa le insuflam copiilor ceva despre identitatea si locul lor de nastere." In timp ce ne pofteste in bucataria in care "povestile" despre gastronomia traditionala sunt la ele acasa, doamna Aurelia povesteste mai departe despre importanta pastrarii traditiilor, incercand intre timp sa ne dovedeasca "pe gustate" cat de bune sunt preparatele traditionale din Oltenia. Aici, in Craiova, unde conduce si ansamblul "Dor calator", incearca sa pastreze viu gustul mancarurilor care altadata i-au incantat copilaria, constienta ca o mare parte din spiritualitatea unui neam o reprezinta, cu siguranta, traditia lui culinara.
INITIATIVA. "Evolutia este un fenomen firesc, dar e bine sa avem grija sa nu ne uitam specificul, e bine chiar sa promovam ceea ce avem, bucatele noastre traditionale. Si o sa va dovedesc ca gustul ciorbei de gighiri, de aici, din zona noastra, nu se compara cu nimic altceva. Din pacate, astazi nu mai putem folosi testul, cel putin nu noi, cei de la oras, caci mancarea preparata in aceste cuptoare de tip traditional era deosebit de gustoasa. Asta incercam noi sa facem cu acest ansamblu «Dor calator». Sa aratam lumii obiceiurile uitate, sa cantam si sa dansam in cel mai autentic stil popular si sa le dezvaluim oamenilor gustul uitat al mancarurilor de altadata."
Suntem "in cautarea gustului pierdut" si asteptam madlena care sa ne intoarca in timp... "Nici una dintre sarbatorile romanilor nu se poate desfasura fara o masa. Si pentru fiecare dintre ele exista anumite preparate traditionale, dar, din pacate, oamenii au inceput sa nu le mai respecte specificul. Colacul nu se framanta oricum, femeia stia ca trebuie sa picure in coca si un strop de agheasma, sa-l ia pe Dumnezeu martor la clipa ei de creatie, caci a plamadi coca e un act de creatie. Dar sa va povestesc mai bine un obicei foarte frumos al nuntii care, din nefericire, azi nu se mai pastreaza si pe care l-am descoperit cu bucurie la romanii vlahi sau aromani, cum li se spune, ceea ce arata multe despre fondul nostru comun."
OBICEIURI. Mirosul de la "friptura speciala specifica Olteniei", cu pilaf cu rosii si legume si gaina rupta deasupra, se insinueaza delicat din cuptor. Ascultam mai departe povestea doamnei Aurelia. "Primitul miresei pe panza... Mama care naste un baiat are grija, inca de la nastere, sa teasa atatia coti de panza cati sunt de la poarta si pana la intrarea in casa, in asteptarea acelui moment extraordinar cand va deveni soacra mare si-si va astepta nora la capatul drumului alb ca sa-i rupa deasupra capului painea framantata de trei copile. Totul trebuia sa exprime neprihanire si de aceea panza care se tesea era alba. Si nu intamplator v-am povestit acum despre obiceiul acesta de nunta. Caci am vrut sa va arat ca toate marile evenimente care se petrec in viata omului se leaga intr-un fel sau altul de un element gastronomic. Iar data viitoare o sa va vorbesc si despre celelalte momente de «trecere» din existenta umana."
Citește pe Antena3.ro
DOR DE TRADITII
| |
|
DULCEATA DE NUCI
|
|
FRIPTURA OLTENEASCA
|
|