Gustul copilariei

Braila, asa cum am cunoscut-o eu, e legata de doi oameni dragi mie. Asa ca, de fiecare data cand ma apuca dorul de locuri de care ma simt uneori atat de departe, bat la usa lor. Si cum caut cam de multisor sa le dibui secretul, de asta data ajung pe la ei in timp util. Adica taman inainte de perioada prohibitiei la crap. Si nu intamplator…

"Prima data cred ca am gatit chiar din primul turneu pe care l-am facut ca actor", incepe a-mi povesti metodic actorul George Motoi, dupa ce l-am batut la cap suficient sa-mi dezvaluie secretul retetei de familie. "Dar nu am facut o pasiune pentru gatitul in sine. Mai curand m-au atras lucrurile marunte si adesea trecute cu vederea atunci cand se vorbeste despre arta culinara. Imi pare important si sa stii sa faci piata si sa toci legumele, spre exemplu. E un prilej de deconectare, chiar de amuzament uneori si o relaxare matinala care imi face bine. Asa ca prefer sa-i fiu ucenic sotiei mele in bucatarie. De altfel, nici nu pot concura talentul ei in bucatarie. Acesta e si unul din lucrurile care ne-au adus impreuna. Dar asta e o alta poveste…"

"Totusi, astazi a facut supa", il paraste cu zambetul pe buze actrita Giliola Motoi. "Nu sunt foarte indemanatic, dar am toata bunavointa", se justifica modest "ucenicul". "Insa, cand face icre si ma pune sa-i toc ceapa marunt, e nenorocire! Imi tai degetele imediat! La lucruri simple ma pricep. La restul, ma uit si ma minunez de fiecare data!"

"Traieste intr-o uimire permanenta, si asta fiindca eu improvizez foarte mult. Vreau sa descopar mereu ceva nou. Si nu prea gresesc. Dovada e ca tot ce gatesc se poate consuma! Asta s-ar putea datora si faptului ca eu acasa n-am prea gatit. In schimb, priveam. Asa ca am invatat foarte multe doar stand langa mama la bucatarie. Iar cand m-am casatorit si mi-a venit si mie randul la treburi casnice, am reusit sa fac cele mai complicate mancaruri doar apeland la memoria vizuala. George a fost cucerit!" Nu-mi pot opri privirea sa alunece spre actorul George Motoi. Simt in ochii lui o lumina aprobatoare.

"Exista o relatie interesanta, aproape invizibila, intre arta si gastronomie. Amandoua sunt hrana. Dar una este pentru spirit, cealalta pentru trup. Trebuie sa ne ingrijim de amandoua cum se cuvine!" George Motoi - actor

"Asa este", confirma zambind melancolic de cum isi da seama ca il privesc. "Eu am purtat mereu nostalgia mancarurilor pe care le facea mama, de cand am plecat de acasa. Asta se intampla pe cand aveam doar zece ani. Iar gustul copilariei nu m-a parasit niciodata. Prima oara cand l-am regasit dupa toti acesti ani a fost atunci cand am cunoscut-o pe Giliola si mi-a gatit pentru prima data. Nimic nu-i intamplator in viata!"

Intre noi se lasa o liniste rupta cu vorbe de drag, scufundate in priviri. Isi zambesc…

"Dar ucenicia mea in bucatarie imi aminteste de un anume spectacol de la Teatrul National din Cluj, cu piesa "Lungul drum al zilei catre noapte" de Eugene O’Neill, montata de Crin Teodorescu", imi aduce aminte de ale burtii nevoi actorul George Motoi. "Acolo jucam alaturi de Valentino Dain, un mare actor, stabilit acum in Italia, si de Silvia Ghelan. Era perioada cand, tineri fiind, o duceam destul de greu in profesie. In turnee trebuia sa ne descurcam cu o diurna de 25 de lei, ceea ce nu era deloc usor. Si erau lungi, pentru ca se punea problema autofinantarii teatrelor.

"Ce sa faca omul care vine seara obosit de la serviciu? Se asaza intotdeauna la televizor. Ce-i dai la aia se uita. Clisee, vulgaritate… Mai schimba canalul. Injura si se uita! Se uita, dar barfeste!" Giliola Motoi actrita

Nu ne dadea mana sa mancam la restaurant, asa ca noi, toata trupa, purtam pe oriunde mergeam o bucatarie intreaga. Craticioare, tigaite, resouri, canite, farfurioare, ceainice, tot felul de instrumente de bucatarie care mai de care mai specializate, ce mai, dotare maxima, toate ne zornaiau prin bagaje. Singurul dintre noi care in aceasta privinta era absolut silentios era Valentino Dain. Isi pregatise din timp o valijoara in care aranjase perfect toate cele de care avea nevoie in treburile culinare, o trusa de bucatarie atat de dichisita, ca parea la prima vedere o geanta diplomat. Un adevarat bucatar ambulant! Era teribil de amuzant fiindca, in fiecare oras in care ajungeam, prima grija era sa mergem la piata, lucru care mie incepuse sa-mi faca o placere teribila. Iar aceasta placere, dupa cum stii, nu m-a parasit nici astazi. Bineinteles ca acolo incepea si cearta. Eu voiam ceva, el altceva… Dar, pana la urma, cadeam de acord si ne intorceam la hotel sa pregatim masa. Valentino era mereu bucatarul-sef, eu ajutorul. Curatam zarzavatul, taiam carnea, ca ne mai cunostea lumea si la macelarie mai primeam cate ceva pe sub tejghea. El, gatit cu un sort de bucatar in toata regula, se punea serios pe treaba. Incredibil, dar intr-o ora aveam si supa, si felul doi, uneori, chiar si ceva dulce. Un adevarat festin! Aranjam totul in camera noastra si o chemam la masa pe doamna Silvia Ghelan. "Doamna, masa este servita!", spuneam eu si sunam din trianglul pe care il aveam in recuzita.

Masa pregatita de noi in camera era si o placere, dar si o economie. Astfel puteam, dupa spectacol, sa mergem la restaurant si sa ne deconectam cu totii la un sprit. Asa am invatat eu sa gatesc!"

Dar ce stati in picioare?! Haideti, mai bine, de luati loc pe la mesele domniilor voastre si sa vedem noi cum sade cuminte in farfurie al mai durduliu crap de Braila!

VALOAREA CIRCULA Nu cred in cei care afirma cu mandrie ca au rezistat 50 de ani intr-un teatru. Asta e plafonare. Eu, ca director al teatrului din Braila, am infiintat o scoala de teatru tocmai pentru a improspata o trupa si a aduce factorul concurenta in teatru. Valorile trebuie sa circule, iar teama de concurenta ascunde neputinta. Autosuficienta ucide arta! Vedeta inseamna acum autosuficienta, nu valoare reala. George Motoi

UMORUL A MURIT Din pacate, la noi valoarea nu aduce si bani. Vedeta aduce bani. Iar vedeta poate fi si fata de la meteo. Nu cred ca-si poate dori un actor sa fie considerat vedeta in conditiile astea. Simptomatic este faptul ca din ce in ce mai multi actori refuza sa participe la emisiuni de divertisment, de teama sa nu se faca de ras daca apar in asa ceva. Nu se mai scrie umor de calitate! Divertismentul a murit! Giliola Motoi