x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Hrana care uneşte pămîntul şi cerul

Hrana care uneşte pămîntul şi cerul

de Simona Chiriac    |    20 Aug 2008   •   00:00

Universul, aşa cum îl ştiau străbunii noştri, era împărţit în trei: lumea din cer (a îngerilor, a sfinţilor şi a lui Dumnezeu), lumea muritorilor (adică a ­noastră) şi lumea din străfunduri (a duhurilor rele). Pe această scară a universului, oamenii, ca purtători de suflet, se află chiar la mijloc.



Universul, aşa cum îl ştiau străbunii noştri, era împărţit în trei: lumea din cer (a îngerilor, a sfinţilor şi a lui Dumnezeu), lumea muritorilor (adică a ­noastră) şi lumea din străfunduri (a duhurilor rele). Pe această scară a universului, oamenii, ca purtători de suflet, se află chiar la mijloc.

Cu privirea mereu în sus, către lumea cea plină de fe­ricire din ceruri, se lasă uneori în­cercaţi sau nu de pro­misiuni deşarte care îi trag în jos, tot mai jos, pînă la focul din adîncuri. Hrana, unul dintre elementele funda­mentale umane, are harul de a lega. Oamenii cu oamenii, oamenii cu îngerii şi sfinţii, dar mai ales oamenii cu Dumnezeu.

Gesturi care ţin lumea

Nici un gest ce ţine de universul hranei – plămădirea alua­tului pentru pîinea cea de toate zilele, semnul crucii ce sfinţeşte mîncarea aşezată dinaintea omului, pomana care va călăuzi drumul morţilor pe lumea cealaltă – nu este deloc întîmplător. Ele respectă legi sfinte, care au rolul de a proteja, de a curăţa. Hrana menţine viaţa, purifică, înnobilează şi îl urcă pe om mai aproape de Dumnezeu. "De la Căderea «alimentară» în păcat şi pînă la Mîntuirea prin hrană sfîntă, parcurgem un urcuş programat de strămoşi, înţesat de prescripţii şi proscripţii, cu mese abundente, excesive şi cu mese deliberat sărace. Chiar atunci cînd ne hrănim pur şi simplu în fiecare zi, ritmul meselor este fixat de tradiţie. Nu poţi mînca în orice loc, nu poţi arunca oricum resturile."



Kisseli

Ingrediente: un l lapte, 6 linguri de zahăr, vanilie, două linguri de făină de cartofi.

Preparare:
Se fierbe laptele cu zahărul şi vanilia într-o cratiţă. Se amestecă tot timpul pînă se topeşte zahărul. Oprim din toată cantitatea o cană. Restul se pune la răcit. Într-un alt vas amestecăm cana de lapte cu făina de cartofi. Le trecem prin sită să nu aibă cocoloaşe şi le amestecăm cu laptele din cratiţă. Îl punem pe plită amestecînd mereu pînă ce se îngroaşă. Îl lăsăm să se răcească. După ce s-a răcit se toarnă în forme mici. Se lasă la rece pînă se încheagă. E mai gustos dacă-i punem deasupra smîntînă îndulcită.
Reţetă de Maria Vereha, Vatra Moldoviţei, Suceava, 1991

×
Subiecte în articol: muzeul ţăranului român