Hristos S-a Înălţat!

De Înălţare, sărbătoare care încheie Paştele, gospodarii încep să se salute cu: „Hristos s-a înălţat! Adevărat că s-a înălţat!“. Conform tradiţiei populare însă, Înălţarea mai poartă şi numele de Ispas, acesta din urmă fiind un personaj cu valenţe mitice despre care se spune că a fost martor la marea minune a Înălţării Domnului. Pentru că era o fire mai veselă, este bine ca şi oamenii să se bucure în această zi şi să petreacă.

De Înălţare, sărbătoare care încheie Paştele, gospodarii încep să se salute cu: „Hristos s-a înălţat! Adevărat că s-a înălţat!“. Conform tradiţiei populare însă, Înălţarea mai poartă şi numele de Ispas, acesta din urmă fiind un personaj cu valenţe mitice despre care se spune că a fost martor la marea minune a Înălţării Domnului. Pentru că era o fire mai veselă, este bine ca şi oamenii să se bucure în această zi şi să petreacă. De fapt, sărbătoarea de Ispas reprezintă punctul culminant al vieţii care palpită în fiecare element din natură. Nu întîmplător, în ziua de Înălţare slujba din biserică are loc în exterior, de cele mai multe ori pe cîmpurile verzi sau în apropierea lanurilor de grîu. Biserica este împodobită cu crenguţe verzi şi flori de cîmp, iar pe jos se aşterne fîn. Preotul, după oficierea ­slujbei, merge împreună cu gospodarii şi sfinţeşte holdele. 

Leuşteanul ­­– plantă magică

 Cu frunze, flori şi crenguţe sînt împodobite şi casele, iar leuşteanul are acum puteri magice. Copiii sînt atinşi cu el ca să se îngraşe, iar fetele şi femeile se încing cu leuştean ca să fie sănătoase. Pentru a se proteja de duhurile rele şi de strigoi, oamenii pun leuştean în locurile de comunicare cu exteriorul: ferestre, coşuri, uşi. „În ziua de Ispas, să nu dai foc şi sare din casă; foc, pentru că tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inimă rea în casă ca focul; şi sare nu se dă, că, dacă ai vaci, nu vor avea smîntînă.“ (Elena Niculiţă Voronca – „Datinele şi credinţele poporului român“)

Merinde pentru drum

Sufletele morţilor se înalţă la cer în ziua de Ispas, iar pentru a nu pribegi, femeile obişnuiesc să împartă merinde, de cele mai multe ori pîine caldă, ceapă verde şi ceva rachiu. În unele zone, gospodinele pregătesc lapte fiert cu păsat şi îl oferă în străchini de lut, alături de un bucheţel de flori. Ciobanii primesc simbolic cîte o bucată de caş sau chiar cîte un miel, pentru toată truda lor de peste an.  De Paşte, de Ispas, dar şi de Rusalii, în sate se organizau tîrguri de fete. Fetele de măritat îşi aduceau cu ele zestrea şi se împodobeau în cele mai frumoase straie spre a fi admirate de tinerii ce veneau în peţit.

Pui şi cartofi dulci

Ingrediente: 100 g orez, un piept mai mare de pui, doi cartofi dulci, 6 curmale, doi căţei de usturoi, ulei, vin alb, mentă, busuioc, şofran, sare, piper.

Preparare: Pieptul de pui se spală şi se porţionează. Se pune într-o tavă cu ulei şi puţin vin alb, apoi se presară sare şi piper. Se mai adaugă în tavă cartofii dulci tăiaţi în cuburi mai mari, căţeii de usturoi feliaţi şi curmalele fără sîmburi. Se presară mentă şi busuioc proaspete. Se pune tava în cuptor şi se lasă pînă cînd carnea şi cartofii s-au înmuiat şi sînt gata. Orezul se pune la fiert într-o oală cu apă în care s-au adăugat sare, şofranul şi cîteva picături de ulei. Cînd este gata se strecoară şi se serveşte alături de carne şi cartofi dulci.