Hrubele lui Ştefan cel Mare

Sunt locuri unde istoria începe acolo unde se sfârşeşte legenda. Sunt altele, însă, unde istoria şi legenda se împletesc. Timpul prezent, în astfel de locuri, glisează pe neştiute în trecut, de unde se întoarce încărcat de arome.

Sunt locuri unde istoria începe acolo unde se sfârşeşte legenda. Sunt altele, însă, unde istoria şi legenda se împletesc. Timpul prezent, în astfel de locuri, glisează pe neştiute în trecut, de unde se întoarce încărcat de arome. Asta se întâmplă în fiecare toamnă la Panciu, acolo unde legendele acoperă dealurile învolburate de viţă-de-vie încă de pe vremea lui Burebista.
În antichitate, pământul acesta era locuit de daci – din neamul tracilor. Există numeroase legende care asociază vitejia dacilor cu puterea pe care le-o dădea o licoare minunată, extrasă din… bobul de strugure. Şi se pare că tot ei sunt primii care au construit hrube şi tunele subterane, pentru a adăposti vinul cel bun. Mai târziu, hrubele au servit drept bune ascunzători împotriva cotropitorilor, dar şi ca depozite de muniţii, în vreme de război. Unii istorici susţin însă că hrubele au fost construite din ordinul lui Ştefan cel Mare, în secolul al XV-lea, iar ca dovadă, la intrare putem vedea pe porţi pecetea marelui domnitor.

Şampanie românească

În prezent, în "pântecele dealurilor", în galeriile subpământene, se păstrează circa o sută de mii de sticle de şampanie de Panciu. Cât despre legenda şampaniei – se pare că a fost "inventată" acum 400 de ani, într-o mănăstire din Franţa. Procedeul de fabricaţe s-a  păstrat multă vreme secret, după ce, mai întâi, bulele de aer au fost atribuite… diavolului.
În urmă cu patru decenii, la Panciu se "inventa" prima metodologie românească de fabricare a şampaniei, de dr ing. ec. Ion Puşcă. În călătoria noastră prin "ţara vinului", am putut vedea cum se produce minunata băutură, de la ciorchinii de struguri culeşi şi răsturnaţi în presă, până la îmbutelierea sticlei de vin. Ghidul nostru a fost Adrian Toma, în propietatea căruia se află vechile hrube. Trecutul se îmbină cu tehnologia de ultimă oră, într-un "cupaj" perfect, rezultatul fiind un vin "de mare caracter". În semn de rămas bun, ni s-a oferit spre degustare şampanie… De fapt, un vin spumant alb, sec, cu doar 9 g zahăr, pregătit după reţeta lui Ion Puşcă din 1968, care "şi-a petrecut 39 de ani din viaţă pe lângă Hrubele lui Ştefan cel Mare", ne-a spus Adrian Toma.

La Mănăstirea Brazi

Ce legătură să fie între Hrubele lui Ştefan şi Mănăstirea Brazi? Se pare că tunelurile treceau până în apropierea locaşului de cult. Drept dovadă, după efectuarea unor săpături arheologice, în această zonă s-au descoperit bucătării şi chilii subpământene. Aici s-au găsit Moaştele Sfântului Teodosie, la care credincioşii se închină cu evlavie. Tot aici a fost descoperit şi un paraclis subteran cu trapă secretă, pe unde se spune că obişnuiau să fugă călugării din calea invadatorilor anticreştini. În timpul vieţuirii sale în acest loc, Sfântul Teodosie a ridicat o primă mănăstire de călugări, apoi a mai făcut una subterană, pentru a se adăposti de cotropitorii din acea vreme, care voiau să distrugă creştinismul. Loc de rugăciune unic, mănăstirea s-a păstrat până astăzi, fiind sălăşluită de măicuţe. Numele vine de la faptul că în grădina acesteia trăiesc de foarte mult timp trei brazi înalţi, care veghează locul sfânt şi ştiu istorie... mai mult ca noi.