Ikebana, shodo şi ceai la Muzeul Satului

Arte marţiale, yukata, ikebana, origami, Go, shodo, ceremonia ceaiului, sushi... Într-un cuvând: Japonia, ce a putut fi "gustată" timp de o săptămână (29 august-4 septembrie) la Muzeul Satului "Dimitrie Gusti" din Bucureşti. La împlinirea a 50 de ani de la reluarea relaţiilor diplomatice dintre Japonia şi România, "Săptămâna japoneză la Muzeul Satului" a fost un prilej pentru bucureşteni, şi nu numai, de a pătrunde în cultura şi civilizaţia niponă.

Expoziţii şi ateliere de lucru
Expoziţia realizată în sala Gh. Focşa, "Nagasaki Kunchi", dedicată Festivalului de la Nagasaki, organizată la propunerea E.S. Dl Ambasador Yoshinobu Higashi, a cuprins fotografii cu secvenţe din timpul festivalului, costume şi obiecte tradiţionale, proiecţii de film şi albume de fotografie. Pe Aleea Cireşilor Japonezi a fost realizată expoziţia de fotografie "Afinitate şi diplomaţie", dedicată relaţiilor diplomatice dintre România şi Japonia. Printre documente din Arhivele Diplomatice Române au existat şi imagini de la vizita Alteţelor Lor Imperiale Prinţul Akishino şi Prinţesa Kiko. Vizitatorii au ascultat ritmurile muzicii tradiţionale nipone, au dansat pe scena în aer liber sau au privit yukata (parada kimonourilor). Au putut participa gratuit la cursuri de cultură, civilizaţie şi limbă japoneză (organizate de Japan Culture Volunteers Program J-CAT), de origami (predate de Asociaţia Culturală pentru Teatru şi Origami din România şi de J-CAT), ikebana, Go etc. Iubitorii de lectură au putut cumpăra cărţi despre cultura niponă de la expoziţia cu vânzare.

Festivalul gusturilor
Hanul La Barieră, situat în Muzeului Satului, a fost gazda aromelor japoneze, căci cei care au poposit aici s-au putut delecta cu sushi nigiri, spicy salmon tempura maki (rolă picantă cu somon prăjit), crab tempura role (rolă cu crab prăjit), avocado maki (rolă cu avocado), squid tempura maki (rolă cu sepie prăjită), California maki big (rolă cu castraveţi, avocado, ciuperci, dovleac, susan, crab şi omletă), toate oferite de Constantin Mihai, bucătar-şef la restaurantul cu specific nipon, Zen Sushi din Bucureşti, singurul care foloseşte ingrediente aduse din Japonia.

Formă de civilizaţie
 În Ţara Soarelui Răsare, ca de altfel în toate ţările asiatice, gastronomia a fost considerată dintotdeauna o artă şi o formă de civilizaţie. Formarea bucătăriei japoneze a început în secolul al VIII-lea, atunci când serbările festive au devenit o parte importantă în viaţa nobilimii. Mâncărurile sunt simple, uşor de preparat, servite în porţii mici, compuse din alimente separate, fiecare aliment păstrându-şi astfel aroma. Ingredientele sunt aranjate în mod artistic şi fiecare gust este păstrat intact. Importantă este şi partea cromatică: în bucate trebuie să fie prezentate cinci culori: verde, roşu, galben, alb, vişiniu şi cinci calităţi ale gustului: amar, acru, dulce, iute, sărat şi delicat. O altă regulă a meselor: fiecare mâncare trebuie să conţină ceva din munţi (legume, orez, soia) şi ceva din mare (peşti, fructe de mare, alge). Tradiţional, japonezii mănâncă de trei ori pe zi: la răsăritul soarelui iau dejunul, la amiază - prânzul, iar la apus - cina. Din meniul zilnic nu lipsesc peştele, orezul maroniu şi sake. Felul în care sunt preparate reprezintă o formă de artă, o parte din istoria poporului nipon.

Ceai cu tradiţie
Profesoara Sasaki Setsuko a oferit vizitatorilor câteva informaţii despre ceremonia ceaiului. Ei au aflat că preotul budist Eisai (1141-1215), fondator al Şcolii de zen Rinzai, este cel care a introdus ceaiul în Japonia la întoarcerea sa din China. El a scris "Kissa Yojoki", un tratat în care arăta proprietăţile ceaiului atât pentru sănătatea fizică, cât şi pentru cea spirituală. Eisai este cunoscut în Japonia ca "părintele ceaiului". Ceaiul a primit şi binecuvântarea împăratului, devenind astfel cunoscut peste tot în Japonia. Un alt preot budist, Murata Juko (1422-1503), a stabilit principiile ceremoniei, care presupune în primul rând o experienţă spirituală. Cei ce se adună să ia parte la "chanoyu" ("ceremonia japoneză a ceaiului") trebuie să lase afară toate necazurile şi grijile vieţii cotidiene. Pentru buna desfăşurare a ceremoniei trebuie îndeplinite o serie de condiţii estetice legate de ustensilele, îmbrăcămintea participanţilor şi încăperea unde se desfăşoară ceremonia. Oaspeţii vor discuta în special despre originile ustensilelor şi vor lăuda frumuseţea gesturilor gazdei şi a ceremonialului în sine.

Aranjarea florilor
Ikebana este tehnica japoneză de aranjare a florilor în vase după anumite principii. Aceste aranjamente au apărut în secolul al VI-lea şi au fost folosite mai întâi la decorarea templelor budiste. Numele de "ikebana" provine din "ikeru", care înseamnă "a face pe cineva să trăiască", şi "bana", derivat din "hana", care înseamnă "floare". Într-un aranjament ikebana apar trei dimensiuni: cerul, reprezentat de ramura cea mai înaltă; omul, sugerat de ramura mijlocie, şi pământul, simbolizat de ramura cea mai scurtă. Cursul din timpul "Săptămânii japoneze la Muzeul Satului" a fost predat de profesoara Kimura Akiko.